„Zis-a Domnul către iudeii care crezuseră într-Însul: Eu sunt Pâinea vieții. Părinții voștri au mâncat mană în pustie și au murit. Pâinea care Se coboară din cer este aceasta din Care, dacă mănâncă cineva, nu moare. Eu sunt Pâinea cea vie, Care S-a pogorât din cer. Cine mănâncă din Pâinea aceasta viu va fi în veci. Iar Pâinea pe care Eu o voi da pentru viața lumii este Trupul Meu. Deci, iudeii se certau între ei, zicând: Cum poate Acesta să ne dea Trupul Său ca să-l mâncăm? Și le-a zis Iisus: Adevărat, adevărat zic vouă, dacă nu veți mânca Trupul Fiului Omului și nu veți bea Sângele Lui, nu veți avea viață în voi. Cel ce mănâncă Trupul Meu și bea Sângele Meu are viață veșnică și Eu îl voi învia în ziua cea de apoi.”
Împărtășirea de Hristos
Sfântul Macarie Egipteanul, Cele cincizeci de omilii duhovnicești, omilia a IV-a, 12-13, în Părinți și Scriitori Bisericești (1992), vol. 34, pp. 103-104
„Este ușor pentru El (Dumnezeu) să ia toate formele pe care le voiește, de dragul sufletelor vrednice și credincioase Lui. Este nevoie doar să se nevoiască cineva să fie iubit și să-I placă Lui, ca să cunoască direct bunurile cele cerești, să se desfăteze cu o desfătare de negrăit, (să obțină) bogăția cea nemărginită a Dumnezeirii, acele bunuri pe care ochiul nu le-a văzut și urechea nu le-a auzit și la inima omului nu s-au suit (2 Corinteni 2, 9), adică pe Duhul Sfânt, Care este odihnă, veselie, desfătare și viață veșnică pentru sufletele vrednice. Domnul Se întrupează, de asemeni, în mâncare și în băutură, așa cum s-a scris în Evanghelie: Cel ce mănâncă pâinea aceasta, va trăi în veac (Ioan 6, 51) ca să sature și să umple sufletul de bucuria cea duhovnicească și de negrăit. Pentru că zice: Eu sunt pâinea vieții (Ioan 6, 35). De asemeni, El (Se transformă) și în unda băuturii celei cerești, așa cum a zis: Dar cel ce va bea din apa pe care i-o voi da Eu (nu va mai înseta în veac pentru că apa pe care i-o voi da Eu) se va face în el izvor de apă curgătoare spre viața veșnică (Ioan 4, 14). (…) Fiecăruia dintre Părinții Sfinți S-a arătat după cum a voit și după cum le era de folos. Altfel S-a arătat lui Avraam, altfel lui Isaac, altfel lui Iacob. (…) (Mai mult decât atât), eu socotesc că Moise, pe când se afla în munte, în vremea postului celor 40 de zile, a mers tot timpul de s-a desfătat din masa cea duhovnicească. Fiecăruia dintre Sfinți s-a arătat după cum a voit, pentru a le da odihnă, a-i mântui și a-i aduce la cunoașterea lui Dumnezeu. Pentru că toate câte voiește poate să le facă și după cum vrea – Se micșorează, Se întrupează, Se transformă, este văzut întru slava Sa cea neapropiată de cei care-L iubesc, Se arată, din multa și negrăita Lui iubire celor vrednici, după a Lui putere. Pentru că sufletul, care s-a învrednicit prin multă dorire, prin credință, nădejde și iubire să primească acea putere de sus, (adică) iubirea cea cerească a Duhului și focul cel ceresc al vieții celei nemuritoare, este cu adevărat dezlegat de dragostea cea lumească și se eliberează de orice legătură a răutății.”
Sfântul Grigorie de Nyssa, Marele cuvânt catehetic sau despre învățământul religios, cap. 37, în Părinți și Scriitori Bisericești (1998), vol. 30, p. 338
„Dar întrucât omul constă din două părți, din suflet și trup contopite laolaltă, cei ce vor să se mântuiască trebuie să se pună în legătură cu Îndrumătorul vieții atât prin suflet, cât și prin trup.”
Sfântul Chiril al Alexandriei, Comentariu la Evanghelia Sfântului Ioan, Cartea a Patra, Cap. 2-3, în Părinți și Scriitori Bisericești (2000), vol. 41, pp. 410-412; 414
„(…) Cel ce mănâncă Sfântul Trup al lui Hristos «are viață veşnică», deoarece Trupul are în el pe Cuvântul, Care e Viața după fire. De aceea, zice: «Eu îl voi învia pe el în ziua cea de apoi». În loc de a spune că Trupul îl va învia pe acela, adică pe cel ce mănâncă Trupul Meu, a spus: «Eu», ca nefiind altcineva decât Trupul Său, desigur nu prin fire. Căci nu suporta să fie tăiat într-o doime de firi după unire. Deci Eu, zice, Cel ce am venit în acela, se înțelege prin Trupul Meu, «îl voi învia în ziua cea de apoi». Căci era cu neputință ca Cel ce era Viața prin fire să nu biruiască stricăciunea şi moartea. Deoarece vine în noi prin Trupul Său şi învinge moartea, care a apărut în trupul omenesc prin păcat, spre trebuința de-a se corupe, în mod sigur vom învia. Căci e improbabil, mai bine-zis cu neputință ca Viața să nu facă vii pe cei în care vine. Fiindcă, precum dacă cineva ia o scânteie, trebuie să o învelească în multe paie ca să salveze sămânța focului, la fel Domnul nostru Iisus Hristos ascunde în noi viața, prin Trupul Său, şi o pune ca pe o sămânță a nemuririi, făcând să dispară din noi stricăciunea.
(…) Căci părinții voştri, zice, au mâncat mana în pustie şi au murit, dar aceasta este Pâinea care s-a pogorât din cer, ca cel ce mănâncă din ea să nu moară (Ioan 6, 49-50). Fiindcă mâncarea manei satisface pentru puțin timp trebuința trupului şi, înlăturând slăbiciunea lui produsă de lipsa ei, îl lasă iarăşi să slăbească, neprocurând celor ce o mănâncă viața veşnică. Deci nu era hrana adevărată, cum este pâinea cea din cer. Iar Sfântul Trup al lui Hristos, hrănind spre nemurire şi viață veşnică, este hrana adevărată. Dar aceia au băut şi apă din piatră. Şi ce a urmat, zice, din aceasta, sau ce folos au avut cei căzuți? Căci au murit. Deci nici aceea nu era băutura adevărată, ci băutura adevărată este cinstitul Sânge al lui Hristos, care dezrădăcinează din temelii toată stricăciunea şi desființează moartea sălăşluită în trupul omenesc. Căci nu e sângele unui om oarecare, ci al înseşi Vieții după fire. De aceea suntem şi trup şi mădulare ale lui Hristos, ca unii ce am primit în noi, prin binecuvântare, pe Fiul Însuşi.
(…) Căci am luat trupul muritor, dar, fiindcă M-am sălăşluit în el, fiind Viață după fire, pentru faptul că sunt din Tatăl Cel viu, am umplut de viața Mea tot trupul asumat. De aceea, n-am fost biruit de stricăciune, ci mai degrabă am biruit-o ca Dumnezeu. Deci, voi spune iarăşi, fără greutate, în mod folositor, că aşa cum, deşi M-am făcut trup – căci aceasta înseamnă că am fost trimis -, viețuiesc totuşi pentru Tatăl Cel viu, adică păstrând în Mine firea Celui ce M-a născut, aşa şi cel ce Mă primeşte în sine prin împărtăşirea de Trupul Meu va fi viu întreg, conformându-se Mie, Care-l pot face viu, pentru faptul că sunt din rădăcina de viață făcătoare, adică din Dumnezeu şi Tatăl.”
Sursa: http://ziarullumina.ro.
