Pogorârea Sfântului Duh (Cincizecimea sau Rusaliile)
În ziua cea din urmă – ziua cea mare a sărbătorii -, Iisus a stat între ei şi a strigat, zicând: Dacă însetează cineva, să vină la Mine şi să bea. Cel ce crede în Mine, precum a zis Scriptura, râuri de apă vie vor curge din lăuntrul său. Iar aceasta a zis-o despre Duhul pe Care aveau să-L primească cei ce au crezut în El. Căci încă nu era dat Duhul, pentru că Iisus încă nu fusese preaslăvit. Deci, mulţi din popor, auzind cuvintele acestea, ziceau: Cu adevărat, Acesta este Prorocul. Iar alţii ziceau: Acesta este Hristos. Iar alţii ziceau: Nu cumva din Galileea va să vină Hristos? N-a zis oare Scriptura că Hristos va să vină din seminţia lui David şi din cetatea Betleem, de unde era David? Şi s-a făcut dezbinare în mulţime pentru El. Şi unii dintre ei voiau să-L prindă, dar nimeni n-a pus mâinile pe El. Deci slugile au venit la arhierei şi la farisei, iar aceia le-au zis: De ce nu L-aţi adus? Slugile au răspuns: Niciodată n-a vorbit un om aşa cum vorbeşte Acest Om. Deci le-au răspuns fariseii: Nu cumva aţi fost şi voi amăgiţi? Nu cumva a crezut în El cineva dintre căpetenii sau dintre farisei? Dar mulţimea aceasta, care nu cunoaşte Legea, este blestemată! A zis către ei Nicodim, cel ce venise mai înainte la El noaptea, fiind unul dintre ei: Nu cumva Legea noastră judecă pe om, dacă nu-l ascultă mai întâi şi nu ştie ce a făcut? Ei au răspuns şi i-au zis: Nu cumva şi tu eşti din Galileea? Cercetează şi vezi că din Galileea nu s-a ridicat proroc. Şi s-a dus fiecare la casa lui. Deci, iarăşi a vorbit Iisus, zicând: Eu sunt Lumina lumii; cel ce Îmi urmează Mie nu va umbla în întuneric, ci va avea lumina vieţii.
Conlucrarea Duhului Sfânt și faptele bune
Sfântul Vasilie cel Mare, Epistole, epist. 229, I, în Părinți și Scriitori Bisericești (2010), vol. 3, p. 368
„Orice lucrare săvârșită chiar și numai de unul sau doi oameni credincioși suntem siguri că se împlinește prin conlucrarea Duhului Sfânt. Pentru că atunci când nu-și pun înaintea ochilor nicio socoteală omenească și când cei credincioși pornesc la lucru nu cu scopul de a gusta plăceri, ci cu intenția de a săvârși ceea ce e plăcut lui Dumnezeu, e limpede că Cel care îndreptează inimile lor este Domnul (Matei 18, 19). Când oamenii înduhovniciți preiau inițiativa unei lucrări și poporul lui Dumnezeu îi urmează de bunăvoie, cine se mai îndoiește că planurile s-au realizat cu colaborarea Domnului nostru Iisus Hristos, Care Și-a vărsat sângele Său pentru Biserici?”
Sfântul Macarie Egipteanul, Cele cincizeci de omilii duhovnicești, omilia XXVI, 20, în Părinți și Scriitori Bisericești (1992), vol. 34, p. 211
„Datoria omului aceasta este: fie că postește, fie că priveghează, fie că se roagă, fie că face ceva bun, pe toate acestea să le atribuie Domnului și să zică: Dacă Dumnezeu nu m-ar fi întărit, n-aș fi putut să postesc, nici să mă rog, nici să mă desprind de lume. Și astfel, Dumnezeu, văzând buna ta intenție, (văzând) că faptele, pe care tu în chip firesc le faci, I le atribui Lui, îți va dărui pe cele ce Îi sunt proprii (și anume bunurile) cele duhovnicești, divine și cerești. Care sunt acestea? Roadele Duhului sunt bucuria și veselia.”
Herma, Păstorul, Porunca VIII – 38, 8-11, în Părinți și Scriitori Bisericești (1979), vol. 1, pp. 310-311
„Ascultă faptele cele bune, pe care trebuie să le faci și de la care nu trebuie să te înfrânezi! Mai întâi de toate credința, frica de Domnul, dragostea, unirea, cuvintele dreptății, adevărul, răbdarea. Nimic nu-i mai bun decât acestea în viața oamenilor. Dacă cineva le va păzi pe acestea și nu se va înfrâna de la ele, fericit va fi în viața lui. Ascultă apoi pe cele ce urmează acestora: să sprijini pe văduve, să cercetezi pe orfani și pe săraci, să izbăvești din nevoi pe robii lui Dumnezeu, să fii iubitor de străini – că în iubirea de străini se vede uneori facerea de bine – să nu te împotrivești nimănui, să fii liniștit, să fii mai sărac decât toți oamenii, să respecți pe bătrâni, să faci dreptate, să păzești frățietatea, să înduri ocara, să fii îndelung-răbdător, să nu ții minte răul, să mângâi pe cei cu sufletul chinuit, să nu respingi pe cei zdruncinați în credință, ci să-i întorci și să-i faci veseli, să sfătuiești pe cei ce păcătuiesc, să nu asuprești pe datornici și pe cei lipsiți și altele asemenea acestora.”
Sursa: http://ziarullumina.ro
