Zis-a Domnul către iudeii care veniseră la Dânsul: adevărat, adevărat zic vouă: Dacă va păzi cineva cuvântul Meu, nu va vedea moartea în veac. Însă iudeii I-au zis: Acum am cunoscut că ai demon. Avraam a murit, de asemenea și prorocii; și Tu zici: Dacă va păzi cineva cuvântul Meu, nu va gusta moartea în veac? Nu cumva ești Tu mai mare decât tatăl nostru Avraam, care a murit? Și au murit și prorocii. Cine Te faci Tu a fi? Iisus a răspuns: Dacă Mă slăvesc Eu pe Mine Însumi, slava Mea nimic nu este. Tatăl Meu este Cel Care Mă slăvește, despre Care ziceți voi că este Dumnezeul vostru. Și nu L-ați cunoscut, dar Eu Îl știu; și, dacă aș zice că nu-L știu, aș fi mincinos asemenea vouă. Ci Îl știu și păzesc cuvântul Lui. Avraam, părintele vostru, a fost bucuros să vadă ziua Mea și a văzut-o și s-a bucurat. Deci au zis iudeii către El: Încă nu ai cincizeci de ani și l-ai văzut pe Avraam? Iisus le-a zis: Adevărat, adevărat zic vouă: Eu sunt mai înainte de a fi fost Avraam. Deci, au luat pietre ca să arunce asupra Lui, dar Iisus S-a ferit și a ieșit din Templu și, trecând prin mijlocul lor, a plecat de acolo.
Lucrarea harului și dobândirea mântuirii
Sfântul Macarie Egipteanul, Cele cincizeci de omilii duhovnicești, omilia XV, 27-28, în Părinți și Scriitori Bisericești (1992), vol. 34, pp. 161-162
„Să presupunem că un împărat încredințează averea sa unui (om) sărac. (Săracul) care o primește spre păstrare nu o consideră pe aceasta ca fiind a sa, ci totdeauna își recunoaște sărăcia și nu îndrăznește să risipească (nimic) din comoara străină. Un lucru îi vine mereu în minte, (și anume) pe lângă faptul că este o comoară străină, i-a fost încredințată de împăratul cel prea puternic, iar acesta o ia de la el atunci când vrea. La fel trebuie să cugetăm și noi, cei ce avem Harul lui Dumnezeu; să ne smerim și să mărturisim sărăcia noastră. Pentru că, după cum cu cel sărac, care primește comoara împăratului și își pune nădejdea în comoara străină ca într-o comoară proprie, și inima i se umple de trufie, (atunci când) împăratul își ia de la el comoara, el, cel căruia i se încredințase comoara spre păstrare, rămâne sărac ca mai înainte; la fel (se întâmplă cu) cei ce au (primit) harul: dacă se mândresc și se semețesc cu inimile lor, Domnul ia de la ei Harul Său, iar aceștia rămân așa precum erau înainte de a-l fi primit de la Domnul. Însă unii, deși au harul în ei, sunt amăgiți de păcat și nu știu. (…) La fel (face) și groaznicul șarpe al păcatului care se află la un loc cu sufletul; îl îmbie și ațâță, iar dacă sufletul cedează, se face părtaș cu răutatea cea netrupească a duhului (celui rău), adică un duh se unește cu altul, iar cel ce cedează și primește cugetul celui rău în inima lui comite adulter. Întru aceasta constă lupta ta: să nu desfrânezi în gândurile tale, să duci război înlăuntrul tău împotriva minții (care iscă gânduri rele), să nu asculți (de ea), nici să nu îngădui răutății (să intre) în cugetul tău. Dacă Domnul va afla în tine această pregătire, te va primi în Împărăția Sa în ziua cea de pe urmă.”
Clement Alexandrinul, Cuvânt de îndemn către eleni (Protrepticul), Cap. IX, 85.4, 86.1, în Părinți și Scriitori Bisericești (1982), vol. 4, p. 138
„Mărturisiți-mi, o, oamenilor, câte lucruri n-ați vinde voi, ca să vă cumpărați mântuire veșnică? Nici dacă vei măsura tot Pactolul, râul legendar de aur, nu vei număra atâtea măsuri ca să poți plăti mântuirea! Dar nu vă descurajați! Vă este cu putință, dacă voiți, să vă cumpărați mântuirea cea de mare preț cu propria voastră comoară, cu dragostea și cu credința voastră; acesta este prețul care merită să fie luat în seamă pentru viață. Acest preț îl primește Dumnezeu cu plăcere.”
Clement Alexandrinul, Stromatele, Stromata I, Cap. VII, 38.6-38.7, în Părinți și Scriitori Bisericești (1982), vol. 5, p. 32
„Scriptura spune: Deschideți porțile dreptății, ca intrând în ele să laud pe Domnul (Psalmi 117, 19). Pentru că Dumnezeu mântuie în felurite chipuri – că este bun – de aceea și căile care duc la dreptate sunt multe și felurite. Dar toate aceste căi duc la calea și poarta cea principală. Iar de cauți intrarea cea împărătească, intrarea cea adevărată, atunci vei auzi: Aceasta este poarta Domnului! Drepții vor intra prin ea! (Psalmi 117, 19). Dintre multe porți deschise, numai poarta dreptății este poarta lui Hristos; toți care intră prin ea sunt fericiți și-i îndreaptă mersul lor în cuvioșie gnostică.”
Sursa: http://ziarullumina.ro.
