Fericit este omul care nădăjduiește în Dumnezeu!

Sfântul Nectarie din Eghina

        Cât de frumos, cât de plăcut, cât de plin de Har este chipul celui ce nădăjduiește în Dumnezeu Care mântuiește, în Dumnezeul îndurărilor, în Dumnezeul milei, în Dumnezeul cel bun și Iubitor de oameni. Cu adevărat, fericit este omul care nădăjduiește în Dumnezeu! El este întotdeauna ajutătorul lui și nu se teme de orice rău i-ar pricinui omul. Nădăjduiește în Domnul și săvârșește cele bune. Toată nădejdea o are în El și Lui I se mărturisește cu toată inima sa. El este lauda sa, este Dumnezeul său și-L cheamă zi și noapte. Gura lui este frumoasă, căci înalță laude lui Dumnezeu. Buzele sale sunt mai dulci decât mierea și fagurele, atunci când se deschid și cântă lui Dumnezeu, iar limba lui plină de Har se mișcă spre doxologia lui Dumnezeu.

Inima lui este gata să-L invoce, cugetarea este gata să se înalțe spre El. Sufletul său este alipit de Dumnezeu și „dreapta Domnului l-a sprijinit”. „În Domnul se va lăuda sufletul său”. Cere și primește de la Dumnezeu ceea ce cere inima sa. Bate și i se deschid ușile milei.

Cel care nădăjduiește în Domnul se odihnește pe ape liniștite și Domnul îi dăruiește milele Sale cele bogate. Dreapta Domnului îi va călăuzi pașii săi și degetul Domnului îi va arăta căile sale.

Cel care nădăjduiește în Domnul nu-și va greși scopul său. Nădejdea sa nu va muri niciodată. Dumnezeu este așteptarea sa, cea din urmă dorința a inimii sale. Către El suspină inima sa toată ziua: „Doamne, să nu întârzii, scoală degrabă! Vino și depărtează de la sufletul meu tot necazul! Scoate din temniță sufletul meu! Te voi binecuvânta cu toată inima mea, Doamne. Către Tine voi îndrepta tot cuvântul ce va ieși din gura mea”.

Cel care nădăjduiește în Domnul, Îl binecuvintează pe Cel Preaînalt, Mântuitorul său și sfințește „Numele cel sfânt al Său”. Nădăjduiește și din adâncurile inimii sale strigă către Dumnezeu: „Doamne, când vei veni și-mi vei arăta fața Ta?”.

Cel care nădăjduiește în Domnul, Îl va ruga pe Cel Preaînalt ca să-i îngăduie să intre în locul cel sfânt al Său și să vadă și să se bucure de lucrurile cele minunate ale Sale, iar Domnul va auzi glasul rugăciunii sale.

Cel care nădăjduiește în Domnul, se desfătează de desăvârșita pace; liniștea stăpânește în inima sa, iar în sufletul său împărățește deplina netulburare. Când Îl are ajutător pe Dumnezeu, de ce se va teme? De ce să se înfricoșeze? De se vor ridica împotriva sa războaie, nu se înspăimântă, pentru că nădăjduiește în Domnul. Dacă îl vor prigoni cei vicleni nu se teme, pentru că știe că toate acestea sunt sub stăpânirea Domnului. Nu nădăjduiește în arcul său, nici în tolba sa, iar mântuirea sa nu depinde de sabia sa, ci de Domnul și Dumnezeul său, Care poate să-l izbăvească din mâinile celor care-l războiesc, de cursa păcătosului și de vijelie. Este încredințat de puterea Domnului său și de „brațul cel puternic al Său”, și Domnul îl va mântui pe el.

Cel care nădăjduiește în Domnul, călătorește liniștit pe calea nevoinței sale și străbate drumul lucrării sale lăuntrice fără stresul grijilor. Lucrează neîntrerupt binele, cel plăcut lui Dumnezeu și desăvârșit, iar faptele lui le binecuvintează Dumnezeu. Seamănă cu binecuvântare și adună roadele bogate ale ostenelilor sale. Are îndrăznire la Dumnezeu și nu este abătut de ispitele care-l împresoară. În încercările vieții nu cedează, ci nădăjduiește, pentru că acolo unde lucrurile se văd a fi cu neputință de rezolvat, Dumnezeu descoperă ieșirea. Prin credință așteaptă și nădejdea dreptății.

Cel care nădăjduiește în Domnul, nu nădăjduiește în bani, nici în mărimea puterii sale, ci se odihnește în ajutorul pe care i-l dăruiește Dumnezeu.

Cel care nădăjduiește în Domnul este plin de credință și dragoste pentru Dumnezeu, trăiește având îndrăznire în conștiința sa cea bună, se poartă cu îndrăznire de fiu față de Tatăl său cel ceresc și-L cheamă, pentru a trimite împărăția Sa pe pământ, astfel ca să se înfăptuiască voia Sa pe pământ, așa cum este în Ceruri.

Cel care nădăjduiește în Domnul este dăruit cu totul Lui și își înalță inima sa spre Bunul și Nemuritorul Dumnezeu. Cere de la El binele cel mai înalt și nemurirea în Împărăția Cerurilor, iar Dumnezeu îl ascultă.

            Fericit este omul care nădăjduiește în Domnul!

Total
32
Shares
Previous Post

O purtătoare a crucii răbdării, încununată de biruință (IΙ)

Next Post

Darul minții

Related Posts