Evanghelia zilei (Luca 1, 24-38)

„În zilele acelea Elisabeta, soția lui Zaharia, a zămislit și s-a tăinuit pe sine cinci luni, zicând: Astfel mi-a făcut mie Domnul în zilele în care a socotit să ridice dintre oameni ocara mea. Iar în a șasea lună a fost trimis Îngerul Gavriil de la Dumnezeu, într-o cetate din Galileea, al cărei nume era Nazaret, către o fecioară logodită cu un bărbat care se chema Iosif, din casa lui David; iar numele Fecioarei era Maria. Și, intrând Îngerul la ea, a zis: Bucură-te ceea ce ești plină de har, Domnul este cu tine! Binecuvântată ești tu între femei! Iar ea, văzându-l, s-a tulburat de cuvântul lui și cugeta în sine: Ce fel de închinăciune poate să fie aceasta? Și Îngerul i-a zis: Nu te teme, Marie, căci ai aflat har la Dumnezeu. Și, iată, vei lua în pântece și vei naște Fiu și vei chema numele Lui Iisus. Acesta va fi mare și Fiul Celui Preaînalt Se va chema și Domnul Dumnezeu Îi va da Lui tronul lui David, părintele Său. Și va împărăți peste casa lui Iacov în veci și Împărăția Lui nu va avea sfârșit. Și a zis Maria către Înger: Cum va fi aceasta, de vreme ce eu nu știu de bărbat? Și, răspunzând, Îngerul i-a zis: Duhul Sfânt Se va pogorî peste tine și puterea Celui Preaînalt te va umbri; pentru aceea și Sfântul care Se va naște din tine Fiul lui Dumnezeu Se va chema. Iată, Elisabeta, rudenia ta, a zămislit și ea fiu la bătrânețea ei, și aceasta este a șasea lună pentru ea, care se numea stearpă. Că la Dumnezeu nimic nu este cu neputință. Și a zis Maria: Iată roaba Domnului. Fie mie după cuvântul tău! Și Îngerul a plecat de la ea.”


Misiunea Îngerilor

Sfântul Ioan Casian, Convorbiri duhovniceşti, Despre Întruparea Domnului, Cartea a II-a, Cap. II, 1-8, în Părinți și Scriitori Bise­ricești (1990), vol. 57, pp. 777-779

„ (…) Toate acele lucrări au fost săvârşite prin porunca lui Dumnezeu, pe când naşterea nu era să se facă decât prin venire, fiindcă Dumnezeu nu putea fi zămislit de om decât dăruindu-Se, şi să Se nască decât coborându-Se. Arhanghelul i-a spus Fecioarei că va veni asupra ei sfânta slavă şi, întrucât nu se putea săvârşi o lucrare atât de mare prin slujbă omenească, trebuia să ia parte şi la zămislire slava Celui Ce avea să se nască. De aceea se coboară Cuvântul Fiul, este de față slava Sfântului Duh, puterea Tatălui aduce umbrire, pentru ca în taina sfintei zămisliri să fie conlucrarea Treimii. Pentru ace­ea, zice Îngerul, Sfântul care Se va naşte din tine Fiul lui Dumnezeu Se va chema (Luca 1, 35). (…) Aşadar, i-a dat lămurire copilei neştiutoare, pentru o lucrare aşa de mare, zicând: Pentru că Duhul Sfânt Se va pogorî peste tine, şi pentru că puterea Celui Prea Înalt te va umbri, pentru aceea şi Sfântul care Se va naşte din tine Fiul lui Dumnezeu Se va chema. Aceasta vrea să spună: pentru ca să cunoşti această pregătire a unei lucrări atât de mari, această taină a unei minuni atât de mari, pentru aceea se va pogorî peste tine toată măreția lui Dumnezeu, fiindcă din tine Se va naşte Dumnezeu.“

Sursa: http://ziarullumina.ro

Previous Post

Apostolul zilei (Evrei 2, 11-18)

Next Post

Vestea cea mare

Related Posts
Total
0
Share