„Zis-a Domnul: Oricui i s-a dat mult, mult i se va cere, și cui i s-a încredințat mult, mai mult i se va cere. Foc am venit să arunc pe pământ, și cât aș vrea să fie acum aprins! Și cu botez am a Mă boteza și câtă nerăbdare am până ce se va îndeplini! Vi se pare că am venit să dau pace pe pământ? Vă spun că nu, ci dezbinare. Căci de acum înainte cinci dintr-o casă vor fi dezbinați: trei împotriva a doi și doi împotriva a trei. Dezbinați vor fi: tatăl împotriva fiului și fiul împotriva tatălui, mama împotriva fiicei și fiica împotriva mamei, soacra împotriva nurorii sale și nora împotriva soacrei. Și zicea și mulțimilor: Când vedeți un nor ridicându-se dinspre apus, îndată ziceți că vine ploaie mare; și așa este. Iar când suflă vântul de la miazăzi, ziceți că va fi arșiță, și așa este. Fățarnicilor! Fața pământului și a cerului știți să o deosebiți, dar vremea aceasta cum de nu o deosebiți? De ce, dar, de la voi înșivă nu judecați ce este drept? Și când mergi cu pârâșul tău la dregător, dă-ți silința să te împaci cu el pe cale, ca nu cumva să te târască la judecător, și judecătorul să te dea pe mâna temnicerului, iar temnicerul să te arunce în temniță. Zic ție: Nu vei ieși de acolo până ce nu vei plăti și cel din urmă ban.”
N-am venit să aduc pace
Sfântul Ioan Gură de Aur, Omilii la Matei, omilia XXXV, I, în Părinți și Scriitori Bisericești (1994), vol. 23, p. 431
„Prin aceste cuvinte Domnul îi mângâie pe Ucenicii Săi, spunându-le: Să nu socotiți că voi sunteți pricina dezbinării dintre oameni; Eu sunt Cel Ce fac aceasta, pentru că sufletul oamenilor e așa! Nu vă tulburați, dar, că lucrurile se întâmplă împotriva așteptărilor voastre. Pentru aceasta am venit ca să aduc război. Aceasta-i voința Mea. Nu vă tulburați, dar, dacă pământul este plin de războaie și de intrigi. Când va fi dat la o parte ceea ce-i mai rău, atunci cerul se va uni cu ceea ce-i mai bun. Domnul a spus aceste cuvinte Ucenicilor Săi ca să-i întărească în fața părerii proaste pe care o avea mulțimea despre ei. Și n-a spus: război, ci ceea ce-i mai cumplit decât războiul: sabie. Să nu te miri dacă Domnul întrebuințează cuvinte grele și supărătoare la auz! Intenționat a deprins auzul Ucenicilor Săi cu cuvinte aspre, pentru ca ei să nu se dea în lături atunci când vor da de greutăți. A întrebuințat un astfel de limbaj pentru ca să nu spună cineva că i-a înduplecat prin lingușeli, ascunzându-le greutățile apostoliei. Aceasta e pricina că Domnul folosește cuvinte aspre, cuvinte tari, chiar când ar fi putut să-și exprime gândul altfel. E mai bine ca realitatea să fie mai blândă decât cuvintele. (…) Nu numai prietenii, nici numai cetățenii se vor ridica unii împotriva altora, spune Domnul, ci și rudele și firea se va dezbina în ea însăși. (…) Asta arată mai cu seamă puterea Domnului, că Ucenicii au auzit aceste cuvinte și totuși le-au primit și ei și au convins și pe alții să le primească. Cu toate că nu Hristos avea să dea naștere acestui război între rude, ci răutatea rudelor, totuși Hristos spune că El o face.”
Sursa: http://ziarullumina.ro
