„În vremea aceea s-au apropiat de Iisus unii dintre farisei, zicându-I: Ieși și du-Te de aici, că Irod vrea să Te ucidă. Și El le-a zis: Mergând, spuneți vulpii acesteia: Iată, alung demoni și fac vindecări, astăzi și mâine, iar a treia zi voi sfârși. Însă și astăzi și mâine și în ziua următoare merg, fiindcă nu este cu putință să piară proroc afară din Ierusalim. Ierusalime, Ierusalime, care omori pe proroci și ucizi cu pietre pe cei trimiși la tine, de câte ori am voit să adun pe fiii tăi cum adună pasărea puii săi sub aripi, dar n-ați voit. Iată, vi se lasă casa voastră pustie, că adevărat grăiesc vouă: Nu Mă veți mai vedea până ce va veni vremea când veți zice: «Binecuvântat este Cel ce vine întru numele Domnului!»”
La vremea încercărilor
Sfântul Chiril al Alexandriei, Glafire la Facere, Cartea a Patra a Glafirelor la Facere, 1, în Părinți și Scriitori Bisericești (1992), vol. 39, pp. 117-118
„Întâi Stăpânitorul Sfinților nu va trece cu vederea nicidecum pe cei ce se primejduiesc pentru El. Ci mai degrabă îi va scoate și încă foarte ușor din mâna acelora și-i va arăta și mai strălucitori, prilejuindu-le sudoarea ca un prilej de întărire în răbdare. Va consimți cu acest cuvânt și dumnezeiescul Pavel, scriind așa: Credincios este Dumnezeu, Care nu vă va lăsa pe voi să fiți încercați peste puterea voastră, ci odată cu încercarea va aduce și sfârșitul ei, ca să puteți să o răbdați (I Corinteni 10, 13). Dar și cei ce s-au obișnuit cu luptele și au suportat nu fără vitejie ostenelile din prigoniri strigă în cartea Psalmilor: Încercatu-ne-ai pe noi, Dumnezeule, cu foc ne-ai lămurit precum se lămurește argintul. Prinsu-ne-ai pe noi în cursă, pus-ai necazuri pe spatele nostru. Ridicat-ai oameni pe capetele noastre. Trecut-am prin foc și apă și ne-ai scos pe noi la odihnă (Psalmi 65, 9-11). Auzi cum nu ocolesc să suporte cele prin care au fost încercați, ci se bucură și mai ales primindu-le ca bune și făcându-se cunoscuți ca ceea ce sunt prin încercarea însăși, se dovedesc prin pătimiri ca iubitori la culme ai lui Dumnezeu? Căci au spus că au trecut prin foc. Socotesc că precum cele mai aromate ca tămâia cea bună, își dovedește mireasma prin unirea cu focul, fiindcă atunci își arată buna mireasmă aflată în ea, la fel și sufletul cuvios își face mai vădită arătarea virtuții de multe feluri aflată în el când e probat într-un fel oarecare în foc, prin încercările și ostenelile ce le suportă. De aceea dumnezeiescul David cântă și spune despre orice Sfânt: Străjui-va Îngerul Domnului împrejurul celor ce se tem de El și-i va izbăvi pe ei (Psalmi 33, 7).”
Sfântul Ioan Casian, Convorbiri duhovnicești, Partea I, Convorbire cu părintele Teodor, Cap. XI, 1, în Părinți și Scriitori Bisericești (1990), vol. 57, p. 406
„(…) Deși am spus că punerea la încercare este împărțită în două, adică în situații prospere și în situații potrivnice, trebuie știut că toți oamenii sunt încercați dintr-un întreit motiv: adesea pentru verificare, uneori pentru curățire, iar alteori pentru plata greșelilor.”
Sursa: http://ziarullumina.ro
