În vremea aceea s-au apropiat de Iisus unii dintre farisei, zicându-I: Ieși și du-Te de aici, că Irod vrea să Te ucidă. Și El le-a zis: Mergând, spuneți vulpii acesteia: Iată, alung demoni și fac vindecări, astăzi și mâine, iar a treia zi voi sfârși. Însă și astăzi și mâine și în ziua următoare merg, fiindcă nu este cu putință să piară proroc afară din Ierusalim. Ierusalime, Ierusalime, care omori pe proroci și ucizi cu pietre pe cei trimiși la tine, de câte ori am voit să adun pe fiii tăi cum adună pasărea puii săi sub aripi, dar n-ați voit. Iată, vi se lasă casa voastră pustie, că adevărat grăiesc vouă: Nu Mă veți mai vedea până ce va veni vremea când veți zice: «Binecuvântat este Cel ce vine întru numele Domnului!».
Despre profeții
Sfântul Iustin Martirul și Filozoful, Apologia Întâi în favoarea creștinilor, XXXVI, în Părinți și Scriitori Bisericești (1980), vol. 2, p. 66
„Când auziți cuvintele profeților exprimate ca din partea lor, să nu socotiți că ele au fost grăite de către acești oameni inspirați, ci de Cuvântul Cel dumnezeiesc, care i-a pus în mișcare. Căci El spune uneori, în chip de prevestire, cele ce se vor întâmpla, alteori vorbește ca din partea Stăpânului tuturor și Părintelui Dumnezeu, alteori din partea lui Hristos și, în fine, alteori din partea popoarelor care răspund Domnului sau Părintelui Său.”
Sfântul Iustin Martirul și Filozoful, Apologia Întâi în favoarea creștinilor, XLIV, în Părinți și Scriitori Bisericești (1980), vol. 2, p. 73
„(…) Dumnezeu fiind de mai înainte cunoscător al celor ce urmează să fie făcute de toți oamenii și hotărârea Lui fiind de a răsplăti pe fiecare dintre oameni după valoarea faptelor lui și de a răspunde celor săvârșite împotriva Lui, după gravitatea lor, arată de mai înainte, prin Duhul cel profetic, cele ce vor să fie, pentru ca cei din neamul omenesc să înțeleagă și să-și amintească întotdeauna, arătând solicitudinea și purtarea Lui de grijă față de ei.”
Clement Alexandrinul, Stromatele, Stromata a VI-a, Cap. XV – 129.4, 130.1-130.2, în Părinți și Scriitori Bisericești (1982), vol. 5, pp. 456-457
„Profeția, însă, nu se ocupă de formele cuvintelor pentru înfrumusețarea frazei; și pentru că nu toți pot înțelege adevărul, profeția îl ascunde în multe chipuri; dar îl face luminos numai celor inițiați în gnoză (cunoaștere) și numai celor care, mânați de dragoste, caută adevărul. În filozofia barbară, profeția este numită și «paremie», și «pildă», și «enigmă»; este numită și «înțelepciune», dar și ca ceva deosebit de ea; este numită și «învățătură» și «cuvinte de pricepere», și «întorsături de cuvinte», și «dreptate adevărată», și învățătură «pentru îndreptarea judecății», și «iscusință pentru cei fără răutate», dobândită în urma învățăturii, și «simțire și gândire», dobândite de cei de curând catehizați (Proverbe 1, 1-4). Scriptura spune: Înțeleptul care aude aceste cuvinte ale profeților mai înțelept va fi; cel care le înțelege cârmuire va dobândi și va pricepe pilda și cuvântul întunecos și graiurile înțelepților și enigmele (Proverbe 1, 5-6).”
Sfântul Iustin Martirul și Filozoful, Dialogul cu iudeul Tryfon, Partea Întâi, VII, în Părinți și Scriitori Bisericești (1980), vol. 2, p. 129
„Cu mult mai înainte de acești așa-ziși filozofi, au fost niște oameni fericiți, drepți și iubitori de Dumnezeu, care au vorbit în Duhul Sfânt și care au arătat cele viitoare, care se întâmplă acum: aceștia sunt profeții. Numai aceștia au văzut și au spus oamenilor adevărul, netemându-se și neascultând de nimeni. Ei nu au fost învinși de dorința de slavă, ci au spus numai ceea ce au auzit și au văzut, fiind plini de Duhul Sfânt. Scrierile lor se păstrează chiar și acum și, îndeletnicindu-se cineva cu ele, dacă crede în ele, poate folosi foarte mult: atât cu privire la începuturi, cât și cu privire la sfârșit și la toate cele ce trebuie să știe un filozof. Ei nu vorbesc cu dovezi, căci sunt niște martori vrednici ai adevărului mai presus de orice dovadă. Cele ce s-au întâmplat, însă, sau se întâmplă și acum, silesc pe orișicine să fie de acord cu cele grăite de ei. Chiar și numai pentru minunile pe care le-au săvârșit, ei pot fi socotiți drepți, atunci când au slăvit pe Făcătorul tuturor, Dumnezeu și Tatăl, și au vestit pe Hristos, Care avea să vină de la El și Care avea să fie Fiul Lui.”
Sfântul Ioan Gură de Aur, Omilii la Facere, omilia X, IV, în Părinți și Scriitori Bisericești (1987), vol. 21, p. 119
„Să nu te uimească, iubite, cuvântul meu. Acesta este obiceiul tuturor profeților: vorbesc de cele ce nu s-au întâmplat ca și cum s-ar fi întâmplat. Profeții vedeau cu ochii cei duhovnicești cele ce aveau să se întâmple după un mare număr de ani; de aceea priveau acele fapte ca și cum s-ar afla înaintea ochilor lor; și așa vorbeau de toate. Și ca să vezi lămurit lucrul acesta, ascultă ce spune fericitul David, profețind înainte cu atâtea generații de crucea lui Hristos, strigând: Străpuns-au mâinile Mele și picioarele Mele (Psalmi 21, 18); și iarăși: Împărțit-au hainele Mele loruși (Psalmi 21, 20). Vezi că vorbește mai dinainte de niște fapte viitoare, care aveau să se întâmple după multă vreme ca și cum s-ar fi și întâmplat?”
Sursa: http://ziarullumina.ro.
