„Zis-a Domnul: Precum a fost în zilele lui Noe, tot așa va fi și în zilele Fiului Omului: mâncau, beau, se însurau, se măritau, până în ziua când a intrat Noe în corabie și a venit potopul și i-a nimicit pe toți. Tot așa precum a fost în zilele lui Lot: mâncau, beau, cumpărau, vindeau, sădeau și zideau, iar în ziua în care a ieșit Lot din Sodoma, a plouat din cer foc și pucioasă și i-a nimicit pe toți. La fel va fi în ziua în care Se va arăta Fiul Omului. În ziua aceea, cel care va fi pe acoperișul casei, și lucrurile lui în casă, să nu coboare să le ia; de asemenea, cel ce va fi în țarină să nu se întoarcă înapoi. Aduceți-vă aminte de femeia lui Lot. Cine va căuta să-și scape sufletul îl va pierde; iar cine îl va pierde, acela îl va face viu. Zic vouă: În noaptea aceea vor fi doi într-un pat; unul va fi luat, iar celălalt va fi lăsat. Două vor măcina împreună; una va fi luată și alta va fi lăsată. Doi vor fi în ogor; unul se va lua și altul se va lăsa. Și răspunzând, Ucenicii I-au zis: Unde, Doamne? Iar El le-a zis: Unde va fi stârvul, acolo se vor aduna și vulturii.”
Cu păcatul se luptă de la început
Sfântul Grigorie de Nyssa, Despre viața lui Moise sau despre desăvârşirea prin virtute, în Părinți și Scriitori Bisericești (1982), vol. 29, p. 56
„Cel ce luptă prin virtute cu păcatul trebuie să nimicească primele începuturi ale răului*. Căci prin stârpirea începutului dispare ceea ce ar fi putut urma, cum învață Domnul prin Evanghelie, cerându-ne limpede să stârpim primii născuți ai păcatelor egiptene, adică poruncindu-ne să nimicim pofta cea rea şi mânia, ca să nu ne mai temem nici de întinăciunea preacurviei, nici de urâciunea uciderii. Căci în acest caz nu s-ar mai putea produce prin ele niciuna din aceste două, dacă mânia duce la moarte şi pofta la preacurvie. Deci, fiindcă cel născător de rele naşte înainte de preacurvie pofta şi înainte de ucidere mânia, cel ce stârpeşte întâiul născut stârpeşte împreună cu acesta şi ceea ce îi urmează acestuia, precum cel ce striveşte capul şarpelui omoară împreună cu capul şi trupul pe care-l trage după sine. Dar această stârpire nu s-ar împlini, dacă nu s-ar fi vărsat în fața intrărilor noastre sângele Aceluia care alungă pe pierzătorul (diavol). Căci dacă e de trebuință să cunoaştem mai limpede înțelesul cuprins în cele spuse, istoria ni-l dă să-l înțelegem prin amândouă: prin stârpirea celor întâi născuți şi prin apărarea dată prin sânge. Căci prin cea dintâi se stârpeşte prima pornire spre păcat, iar prin cea de-a doua se opreşte intrarea răului în noi, prin Mielul adevărat. Căci nu scoatem răul intrat în noi prin cugetare, ci trebuie chiar de la început să nu-l lăsăm să pătrundă în lăuntrul nostru.”
* Tâlcuirea Părintelui Dumitru Stăniloae: Adică să stârpim prima apariție a unei momeli la rău, neacceptând intrarea în dialog, sau însoțirea cu ea, după care urmează consimțirea cu ea şi apoi trecerea ei în faptă. Cu cât se înaintează de la prima apariție a ispitei la treptele ei următoare, cu atât e mai greu de luptat cu ea şi de oprit în drumul ei spre păcatul cu fapta (n.s. 23, p. 56).
Sursa: http://ziarullumina.ro.
