Iisus și copiii
„În vremea aceea aduceau la Iisus pruncii, ca să Se atingă de ei. Iar Ucenicii, văzând, îi certau. Dar Iisus i-a chemat la Sine, zicând: Lăsați copiii să vină la Mine și nu-i opriți, căci Împărăția lui Dumnezeu este a unora ca aceștia. Adevărat grăiesc vouă: Cine nu va primi Împărăția lui Dumnezeu ca un prunc nu va intra în ea. Zis-au cei ce ascultau: Și cine poate să se mântuiască? Iar El a zis: Cele ce sunt cu neputință la oameni sunt cu putință la Dumnezeu. Iar Petru a zis: Iată, noi, lăsând toate ale noastre, am urmat Ție. Și El le-a zis: Adevărat grăiesc vouă: Nu este nici unul care a lăsat casă, sau femeie, sau frați, sau părinți sau copii, pentru Împărăția lui Dumnezeu, și să nu ia cu mult mai mult în vremea aceasta, iar în veacul ce va să vină, viață veșnică.”
Lecții pentru creșterea copiilor
Sfântul Ioan Gură de Aur, Despre slava deșartă și despre cum trebuie să își crească părinții copiii, 36-38, în Părinți și Scriitori Bisericești (2016), vol. 16, pp. 357-358
„Să mergem acum și la altă poartă. Care este aceasta? E aproape de cea dintâi și se înrudește cu ea. Este auzul. Cetățenii primei porți ies dinăuntru afară și nici unul nu intră prin ea; cetățenii porții a doua intră din afară și nici unul nu iese prin ea. Prin urmare, se înrudesc mult cele două porți. Dacă nu se îngăduie nici unui gând stricat și rău să-i calce pragurile, nu va face greutăți nici gurii. Cel care nu aude lucruri rușinoase sau rele nici nu rostește lucruri de rușine. Dar, dacă va fi larg deschisă tuturor, o va pângări și pe aceea și va produce tulburare tuturor celor dinăuntru. Poate că ar fi trebuit să spun toate aceste lucruri despre auz mai înainte, ca să astup dinainte intrarea. Copiii să nu audă nici un cuvânt nelalocul lui, nici de la servitori, nici de la pedagog, nici de la doică. După cum plantele, când sunt mici și plăpânde, au nevoie de mai multă îngrijire, tot astfel și copiii. Să ne îngrijim să le luăm doici bune, ca să le punem o bună temelie chiar de la început și să nu primească din fragedă vârstă ceva rău. Să n-audă copilul flecăreli și basme băbești. Cutare, zice, s-a îndrăgostit de cutare. Sau: Fiul împăratului și fiica cea mai mică au făcut cutare lucru. Asemenea povestiri să nu audă copiii. Dimpotrivă, să audă alte povestiri, fără aluzii urâte, ci pline de multă simplitate. Se poate să le audă din gura servitorilor și din gura celor care-l însoțesc pe copil la plimbare, dar nu din gura tuturor, căci nu-i îngăduit tuturor servitorilor să se amestece în educația copilului. Cei care ne ajută în opera noastră trebuie să fie oameni pricepuți, după cum pricepuți sunt cei care se ocupă de o statuie. Dacă am fi constructori și am zidi o casă pentru un om de seamă, n-am îngădui servitorilor să se apropie fără nici un rost de construcție. Oare n-ar fi absurd ca acum, când zidim un oraș și creștem cetățeni pentru Împăratul ceresc, să îngăduim tuturor, fără deosebire, să se amestece în lucrul nostru?”
Sursa: http://ziarullumina.ro
