Duminica a 32-a după Rusalii (a lui Zaheu)
În vremea aceea trecea Iisus prin Ierihon și, iată, un om bogat cu numele Zaheu, care era mai-mare peste vameși, căuta să vadă cine este Iisus, dar nu putea de mulțime, pentru că era mic de statură. Și alergând el înainte, s-a suit într-un sicomor ca să-L vadă, căci pe acolo avea să treacă. Și când a sosit la locul acela, Iisus, privind în sus, a zis către el: Zahee, coboară-te degrabă, căci astăzi trebuie să rămân în casa ta. Și a coborât degrabă și L-a primit, bucurându-se. Și, văzând, toți murmurau, zicând că a intrat să găzduiască la un om păcătos. Iar Zaheu, stând înaintea Domnului, I-a zis: Iată, jumătate din averea mea, Doamne, o dau săracilor și, dacă am nedreptățit pe cineva cu ceva, întorc împătrit. Și a zis către el Iisus: Astăzi s-a făcut mântuire casei acesteia, pentru că și acesta este fiu al lui Avraam. Căci Fiul Omului a venit să caute și să mântuiască pe cel pierdut.
Libertate veșnică sau bogăție trecătoare?
Sfântul Vasilie cel Mare, Epistole, epistola 291, în Părinți și Scriitori Bisericești (1988), vol. 12, pp. 573, 574
„Sunt pline Sfintele Scripturi de învățături despre faptul că nu-i cu putință să facem în același timp două lucruri (Matei 6, 24), adică să ne ținem legați de treburile lumești și să ducem, în același timp, o viață după Dumnezeu. De altfel și firea însăși e plină de astfel de pilde. De exemplu, lucrarea minții nu reușește să formuleze în același timp două idei diferite, iar în percepția sensibilă nu se pot primi în urechi două glasuri deodată, nici vedea doi oameni deodată, cu toate că avem deschise în același timp canalele acestor simțuri. Ochii, dacă nu-i îndreptăm pe amândoi spre același obiect văzut, nu-și pot îndeplini corect slujba lor.”
Sfântul Grigorie de Nyssa, Despre rugăciunea domnească, Cuvântul IV, în Părinți și Scriitori Bisericești (1982), vol. 29, p. 438
„Iar dacă sfătuitorul Evei ți-ar vorbi și ție despre ceva frumos la vedere și dulce la gustare și ai căuta, pe lângă pâine, ceva pregătit și amestecat cu unele dulcețuri, iar prin acestea ți-ai duce pofta în afara hotarului celor de trebuință, să vezi pe șarpe târându-se pe ascuns spre lăcomie. Căci, târându-se de la hrana de neapărată nevoie la mâncarea pregătită, se va muta la ceea ce e dulce ochilor, căutând vase strălucitoare, slujitori rafinați, pături de mătase, saltele moi, acoperăminte străvezii și țesute cu aur, fotolii, scăunele cu trei picioare, băi, bazine, țevi prin care curge apa răcoritoare, carafe de vin, spălătoare, candelabre, cățui cu aromate. Pentru aceasta intră și pofta lăcomiei. Căci pentru adunarea și pregătirea acestora e nevoie de venituri prin care se câștigă cele dorite. Deci trebuie să plângă cutare și să se vaete vecinul și să ajungă mulți în sărăcie, prin lipsirea de ale lor, ca prin lacrimile lor să se facă strălucitoare veselia din jurul mesei tale.”
Sfântul Macarie Egipteanul, Cele cincizeci de omilii duhovnicești, omilia XLVIII, 3, în Părinți și Scriitori Bisericești (1992), vol. 34, p. 277
„Dacă tu crezi că vei primi bunurile cele netrecătoare, care rămân în veac, cu atât mai mult trebuie să crezi că Domnul îți va dărui bunurile cele pământești și trecătoare, pe care le dă și oamenilor nelegiuiți, animalelor sălbatice și păsărilor? De altfel a și poruncit să nu ne preocupăm de acestea, zicând: Nu vă îngrijiți ce veți mânca, sau ce veți bea, sau cu ce vă veți îmbrăca, pentru că pe toate acestea le caută neamurile (Matei 6, 31-32). Dacă tu încă te îngrijești de aceste lucruri și nu te încrezi în întregime în Cuvântul Său, (să știi că) încă nu crezi că vei dobândi bunurile cele veșnice, care sunt Împărăția Cerurilor, (să știi) că ți se pare că crezi (în Cuvântul lui Dumnezeu), atunci când nu crezi că vei primi (lucrurile) mici și trecătoare.”
Sursa: http://ziarullumina.ro
