„Zis-a Domnul pilda aceasta: Un om de neam mare s-a dus într-o țară îndepărtată ca să-și ia domnie și să se întoarcă. Și, chemând zece slugi ale sale, le-a dat zece mine și a zis către ele: Neguțătoriți cu ele până ce voi veni! Dar cetățenii lui îl urau și au trimis solie în urma lui, zicând: Nu voim ca acesta să domnească peste noi. Și, când s-a întors el, după ce luase domnia, a zis să fie chemate slugile acelea cărora le dăduse banii, ca să știe cine ce a neguțătorit. Și a venit cea dintâi, zicând: Doamne, mina ta a adus câștig zece mine. Și i-a zis stăpânul: Bine, slugă bună, fiindcă întru puțin ai fost credincioasă, să ai stăpânire peste zece cetăți. Și a venit a doua, zicând: Mina ta, stăpâne, a mai adus cinci mine. Iar el a zis și acesteia: Să ai și tu stăpânire peste cinci cetăți. A venit și cealaltă, zicând: Doamne, iată mina ta, pe care am păstrat-o într-un ștergar, că mă temeam de tine, pentru că ești om aspru: iei ce nu ai pus și seceri ce n-ai semănat. Zis-a lui stăpânul: Din cuvintele tale te voi judeca, slugă vicleană. Ai știut că sunt om aspru: iau ce nu am pus și secer ce nu am semănat. De ce nu ai dat argintul meu schimbătorilor de bani? Și eu, venind, l-aș fi luat cu dobândă. Și a zis celor ce stăteau de față: Luați de la el mina și dați-o celui ce are zece mine. Și ei au zis lui: Doamne, acela are zece mine. Zic vouă că oricui are i se va da, iar de la cel ce nu are și ceea ce are i se va lua. Iar pe acei vrăjmași ai mei, care n-au voit să domnesc peste ei, aduceți-i aici și tăiați-i în fața mea. Și, zicând acestea, mergea înainte, suindu-Se la Ierusalim.”
Cum ne vindecăm de lene?
Sfântul Ioan Gură de Aur, Omilii la Facere, omilia V, I, în Părinți și Scriitori Bisericești (1987), vol. 21, p. 68
„Că dușmanul nostru, adică vicleanul diavol, când vede că am strâns bogăția duhovnicească, se înnebunește, scrâșnește din dinți și stă nespus de atent ca să găsească prilej potrivit să ne ia ceva din cele puse înăuntrul sufletului nostru. Și nu-i alt prilej potrivit pentru el decât numai trândăvia noastră. De aceea se cuvine să fim necontenit treji ca să oprim atacurile lui. Dacă diavolul vede că suntem treji și cu multă luare aminte de noi înșine, după un atac sau două își dă seama că încearcă zadarnic și pleacă rușinat, cunoscând că nu va avea nici un câștig, pentru că paza noastră e mare.”
Sfântul Vasilie cel Mare, Regulile mici, Î. 37, în Părinți și Scriitori Bisericești (1989), vol. 18, p. 332
„Întrebarea 37: În ce chip ar putea să devină râvnitor cel care este lenevos în împlinirea poruncilor?
Răspuns: Fiind deplin încredințat de prezența Stăpânului Dumnezeu, Care pe toate le vede și de amenințarea care se întoarce împotriva celui leneș și de nădejdea marii răsplătiri de la Domnul, care s-a făgăduit prin Pavel Apostolul, că fiecare (om) își va lua plata după osteneala sa (I Corinteni 3, 8). Trebuie însă să fie încredințat despre toate celelalte care sunt relatate în Scriptură, cu scopul ca să provoace zel fiecărui (om), adică răbdare spre slava lui Dumnezeu.”
Sursa: http://ziarullumina.ro
