Iisus și saducheii
„În vremea aceea au venit la Iisus unii dintre saduchei, care zic că nu este înviere, și L-au întrebat, zicând: Învățătorule, Moise ne-a lăsat scris: «Dacă moare fratele cuiva, având femeie, și el n-a avut copii, să ia fratele lui pe femeia văduvă și să ridice urmaș fratelui său». Erau, deci, șapte frați. Și cel dintâi, luându-și femeie, a murit fără de copii. Și a luat-o al doilea și a murit și el fără copii. A luat-o și al treilea; și, tot așa, toți șapte n-au lăsat copii și au murit. La urmă a murit și femeia. Deci, la înviere, a căruia dintre ei va fi femeia, căci toți șapte au avut-o de soție? Și le-a zis lor Iisus: Fiii veacului acestuia se însoară și se mărită; dar cei ce se vor învrednici să dobândească veacul acela și învierea cea din morți nici nu se însoară, nici nu se mărită. Căci nici să moară nu mai pot, căci sunt la fel cu îngerii și sunt fii ai lui Dumnezeu, fiind fii ai învierii. Iar că morții înviază a arătat chiar Moise la rug, când numește Domn pe «Dumnezeul lui Avraam și Dumnezeul lui Isaac și Dumnezeul lui Iacov». Dumnezeu, deci, nu este Dumnezeu al morților, ci al celor vii, căci toți sunt vii în El. Iar unii dintre cărturari, răspunzând, au zis: Învățătorule, bine ai zis. De aceea nu mai cutezau să-L întrebe nimic. Iar El i-a întrebat: Cum se zice, dar, că Hristos este Fiul lui David? Căci însuși David spune în Cartea Psalmilor: «Zis-a Domnul Domnului meu: Șezi de-a dreapta Mea, până ce voi pune pe vrăjmașii Tăi așternut picioarelor Tale». Deci, David Îl numește Domn; atunci, cum este Fiu al lui?”
Taina căsătoriei
Clement Alexandrinul, Stromatele, Stromata a III-a, Cap. XII, 84.2-84.4, în Părinți și Scriitori Bisericești (1982), vol. 5, p. 224
„Dacă este păcat căsătoria cea după lege, nu ştiu cum va spune cineva că Îl cunoaşte pe Dumnezeu când susține că porunca lui Dumnezeu este păcat? Odată ce legea este sfântă (Romani 7, 12), este sfântă şi căsătoria. Apostolul pune taina aceasta în legătură cu Hristos şi cu Biserica (Efeseni 5, 32). După cum ce este născut din trup, trup este, tot aşa ce este născut din Duh, duh este (Ioan 3, 6), nu numai în legătură cu naşterea, ci şi cu învățătura. Astfel Sfinți sunt copiii (I Corinteni 7, 14), sunt bucurii, când cuvintele Domnului au căsătorit sufletul lor cu Dumnezeu. Desfrâul şi căsătoria sunt despărțite, pentru că diavolul este departe de Dumnezeu.”
Clement Alexandrinul, Stromatele, Stromata a III-a, Cap. VI, 49.1-49.3, în Părinți și Scriitori Bisericești (1982), vol. 5, p. 208
„Sunt unii eretici care numesc fără ocol căsătoria desfrânare şi învață că a fost dată de diavol. Şi spun aceşti lăudăroşi că ei imită pe Domnul, Care nici nu s-a însurat şi nici n-a avut vreo avere în lumea aceasta. (…) Ei nu cunosc însă pricina pentru care Domnul nu S-a căsătorit. Mai întâi, pentru că avea mireasa Lui, Biserica; apoi nu era simplu om, ca să aibă nevoie după trup de un ajutor (Facerea 2, 18); şi, în sfârşit, nici nu-i era de neapărată trebuință să facă copii, pentru că era veşnic şi era singurul Fiu al lui Dumnezeu.”
Sursa: http://ziarullumina.ro.
