În vremea aceea a venit Iisus în Nazaret, unde fusese crescut, și, după obiceiul Său, a intrat în ziua sâmbetei în sinagogă și S-a ridicat să citească. Și I s-a dat cartea prorocului Isaia. Iar El, deschizând cartea, a găsit locul unde era scris: «Duhul Domnului este peste Mine, pentru care M-a uns să binevestesc săracilor; M-a trimis să vindec pe cei zdrobiți cu inima; să propovăduiesc robilor dezrobirea și celor orbi vederea; să izbăvesc pe cei apăsați și să vestesc anul plăcut Domnului». Și, închizând cartea și dând-o slujitorului, a șezut, iar ochii tuturor din sinagogă erau ațintiți asupra Lui. Atunci El a început a zice către ei: Astăzi s-a împlinit Scriptura aceasta în urechile voastre. Și toți îl încuviințau și se mirau de cuvintele harului care ieșeau din gura Lui.
Cunoașterea Cuvântului
Sfântul Maxim Mărturisitorul, Ambigua, partea a doua, 26-27, în Părinți și Scriitori Bisericești (1983), vol. 80, pp. 126-129
„Cel ce vrea să călătorească drept și fără greșeală spre Dumnezeu are nevoie în chip necesar de amândouă, de cunoștința Scripturii în duh și de contemplația naturală a lucrurilor după duh, ca cel ce dorește să devină iubitor desăvârșit al desăvârșitei înțelepciuni să poată dovedi că amândouă legile, cea naturală și cea scrisă, sunt de cinste egală și învață aceleași lucruri și nici una nu are mai mult sau mai puțin decât cealaltă. Socotesc că cea dintâi (legea naturală – n.n.), conformându-se mereu, la fel și cât se poate de mult, rațiunii, prin aspectele naturale ale ei, înfățișează țesătura armonioasă a universului ca pe o carte ce are drept litere și silabe corpurile deosebite și îngroșate prin întâlnirea multor calități, care sunt cele dintâi și mai apropiate în raport cu noi; iar drept cuvinte calitățile generale care sunt mai departe și mai subțiri. Din acestea, prin citirea lor, se desprinde în chip înțelept Cuvântul (Rațiunea) care le conturează și e conturat în ele în chip negrăit. Acestea ne dau cunoștința numai că este, nu și ce este, și prin combinarea bine-credincioasă a diferitelor chipuri ne ridică la o idee unică a adevărului ce ni se oferă spre a fi cugetat, pe potriva lor, prin cele văzute, drept Creator. A doua, cunoscută prin învățătură, sau prin cele grăite (poruncite) în ea, înțelepțește înfățișându-se ca o altă lume constatatoare din cer și pământ și din cele din mijloc, adică din filosofia morală, naturală și teologică, vestind puterea negrăită a Celui care a grăit. Și arată alternativ că fiecare e una în esență cu cealaltă: cea scrisă cu cea naturală ca potență, cea naturală iarăși cu cea scrisă ca deprindere actualizată în virtute. Și fiecare descoperă și acoperă aceeași Rațiune: o acoperă prin literă și prin ceea ce se vede, o descoperă prin sensul a ceea ce este nevăzut. (…) Căci Rațiunea creatoare și legiferatoare a universului, arătându-Se, Se ascunde, fiind după fire nevăzută, și, fiind ascunsă, Se arată, încredințând pe cei înțelepți că nu e prin fire nesesizabilă.”
Sfântul Vasilie cel Mare, Epistole, epistola 234, I-II, în Părinți și Scriitori Bisericești (2010), vol. 3, pp. 374-375
„(…) Noi putem afirma că din lucrări Îl cunoaștem pe Dumnezeu, pe când de ființa Lui nu suntem în stare să ne apropiem, pentru că lucrările Lui sunt cele care coboară spre noi, dar ființa Lui rămâne inaccesibilă.
Dar, va obiecta cineva, dacă nu-I cunoști ființa, atunci nu-L cunoști nici pe El Însuși. Răspunde-i că nici tu, care zici că-I cunoști ființa, prin aceasta nu poți spune că L-ai cunoscut pe El Însuși. Pentru că dacă un om mușcat de un câine turbat vede figura câinelui reflectată într-o fântână, acel om nu vede altceva decât tot un câine, dar sănătos; în schimb, e de plâns acel om dacă și-ar închipui că a văzut tot un câine turbat, ceea ce nu-i adevărat. Deci, să nu mai lauzi un astfel de om pentru judecata lui, ci să-i plângi de milă pentru nebunia lui. Și să știi că miroase a joacă copilărească vorba de adineauri, dacă nu cunoști ființa lui Dumnezeu, înseamnă cu tu cinstești ceva ce nu cunoști. În realitate putem răspunde: Eu știu că Dumnezeu există, în ce constă însă ființa Lui, acest lucru trece dincolo de puterea mea de înțelegere.”
Sursa: http://ziarullumina.ro.
