În vremea aceea toți se mirau de cuvintele harului care ieșeau din gura lui Iisus și ziceau: Nu este, oare, Acesta fiul lui Iosif? Și El le-a zis: Cu adevărat, îmi veți spune această pildă: Doctore, vindecă-te pe tine însuți! Câte am auzit că s-au făcut în Capernaum, fă și aici, în patria Ta. Și le-a zis: Adevărat zic vouă că niciun proroc nu este bine primit în patria sa. Și adevărat vă spun că multe văduve erau în zilele lui Ilie în Israel, când s-a închis cerul trei ani și șase luni, încât a fost foamete mare peste tot pământul, și la nici una dintre ele n-a fost trimis Ilie, decât la Sarepta Sidonului, la o femeie văduvă. Și mulți leproși erau în Israel în zilele prorocului Elisei, dar niciunul dintre ei nu s-a curățat, decât Neeman Sirianul. Și toți în sinagogă, auzind acestea, s-au umplut de mânie. Și, ridicându-se, L-au scos afară din cetate și L-au dus până pe sprânceana muntelui pe care era zidită cetatea lor, ca să-L arunce în prăpastie; iar El, trecând prin mijlocul lor, a plecat de-acolo.
Cuvântului să-i urmeze fapta
Sfântul Ioan Gură de Aur, Omilii la Facerea, omilia II, V, în Părinți și Scriitori Bisericești (1987), vol. 21, pp. 44-45
„Sârguiți-vă ca împreună cu dreptele învățături să aveți și viața curată. Să lumineze, spune Hristos, lumina voastră înaintea oamenilor, ca să vadă faptele voastre cele bune și să slăvească pe Tatăl vostru Cel din ceruri (Matei 5, 16). Viața voastră să fie pe măsura învățăturilor, iar învățăturile să predice viața, căci credința fără fapte este moartă (Iacov 2, 26), iar faptele fără credință sunt tot moarte. De avem învățături sănătoase, dar viața ticăloasă, de nici un folos nu ne sunt învățăturile; și iarăși, dacă avem viață curată, dar șchiopătăm în ce privește învățăturile, nici așa nu avem vreun câștig. De aceea trebuie ca din amândouă părțile să întărim această zidire duhovnicească. Tot cel ce aude aceste cuvinte ale Mele, spune Hristos, și le face pe ele, se va asemăna bărbatului înțelept (Matei 7, 24). Vezi, dar, că Hristos vrea ca noi să nu auzim numai, ci să și facem și să ne arătăm prin fapte ascultarea. Hristos a numit «înțelept» pe omul ale cărui fapte urmează cuvintelor, pe când pe cel care se mărginește la cuvinte l-a numit «fără de minte» (Matei 7, 26). Și pe bună dreptate. Unul ca acesta, spune Hristos, și-a zidit casa pe nisip (Matei 7, 24); de aceea, casa nici n-a putut înfrunta viforul vânturilor, ci iute a căzut. Așa sunt sufletele trândave, care nu sunt întărite pe piatra cea duhovnicească. Că nu e vorba aici de o clădire sau de o casă, ci e vorba de sufletele care se turbură din pricina oricărei ispite. Prin cuvintele: vânt, ploaie și râuri (Matei 7, 25-27), Domnul a vrut să ne arate șirurile de ispite. Omul tare, cu grijă de el și treaz, ajunge prin aceste ispite mai puternic; și cu cât se prelungesc necazurile, pe atât îi crește și curajul, pe când omul trândav și nepăsător se clatină și cade îndată, de-ar veni doar o boare trecătoare de ispită, cade, nu din pricina naturii ispitelor, ci din pricina slăbiciunii voinței. De aceea trebuie să priveghem, să fim treji și pregătiți totdeauna spre toate.”
Sfântul Ioan Gură de Aur, Cuvântări de laudă la Sfinți, Omilie la Sfânta Muceniță Pelaghia din Antiohia, IV, în Părinți și Scriitori Bisericești (2015), vol. 14, p. 398
„Trebuie să-i aduceți în cea mai bună rânduială și pe frații care trăiesc în păcate și să-i faceți să fie cu bună-cuviință. (…) De vezi pe unul că râde prostește, pe altul că umblă pe căi rușinoase, pe altul că are înclinare către desfrânare, pe altul că se îmbracă necuviincios, apropie-te și uită-te aprig și amenințător la cei care fac acestea! Vrei să-mi spui că vor râde de tine și te vor disprețui mai mult? Ia atunci cu tine doi sau trei frați sau chiar mai mulți, ca să ajungă mai cucernici din pricina mulțimii celor care-s cu tine. Dacă nici așa nu oprești nebunia lor, spune-i preoților (cf. Matei 18, 15-17)! Dar, mai bine spus, e cu neputință să fie atât de nerușinați, încât, mustrați și îndemnați fiind, să nu se plece, să nu se rușineze și să nu pună capăt jocului lor copilăresc și fără rânduială. De-ai câștiga zece frați, trei, doi, unul chiar, vei ajunge acasă cu mult câștig. Lung e drumul până acasă! Să întrebuințăm, dar, lungimea aceasta a drumului pentru repetarea celor spuse la biserică. Să umplem calea cu miros de tămâie. N-ar părea drumul atât de sfânt dacă s-ar pune pe tot lungul lui cățui de tămâie ca să îmbălsămeze văzduhul, cât de sfânt ar părea acum, dacă toți cei care pășesc astăzi pe el ar merge povestind unii altora luptele muceniței, dacă fiecare și-ar face gura lui cădelniță. Când intră împăratul în oraș, nu vedeți cu câtă rânduială pășesc în șir, de o parte și de alta, ostașii înarmați, cum se îndeamnă unul pe altul ca să meargă în liniște și cu multă frică, pentru ca să le fie celor care se uită la ei vrednici de privit? Să facem și noi ca ei! Căci și noi mergem înaintea unui Împărat. Nu înaintea unui împărat lumesc, nici pământesc, ci înaintea Stăpânului îngerilor. Așa să ne întoarcem și noi la casele noastre, cu bună rânduială, însemnându-ne unii pe alții să mergem în ordine și cu măsură, ca să-i uimim pe cei care ne văd nu numai prin mulțimea noastră, ci și prin frumusețea noastră sufletească.”
Sursa: http://ziarullumina.ro.
