„În vremea aceea s-au apropiat fariseii și cărturarii de Iisus și I-au zis: De ce ucenicii lui Ioan postesc adesea și fac rugăciuni, de asemenea și ai fariseilor, iar ai Tăi mănâncă și beau? Iar Iisus a zis către ei: Puteți oare să faceți pe fiii nunții să postească atâta vreme cât mirele este cu ei? Dar vor veni zile când mirele se va lua de la ei și, în acele zile, vor posti. Le-a spus lor și pilda aceasta: Nimeni, rupând petic de la haină nouă, nu-l pune la haină veche, altfel rupe haina cea nouă, iar peticul luat din ea nu se potrivește la cea veche. Și nimeni nu pune vin nou în burdufuri vechi, altfel vinul nou va sparge burdufurile și se varsă vinul, iar burdufurile se aruncă. Ci vinul nou trebuie pus în burdufuri noi și împreună se vor păstra. Și nimeni, bând vin vechi, nu voiește din cel nou, căci zice: Este mai bun cel vechi.”
Biserica – mireasa lui Hristos
Sfântul Grigorie de Nyssa, Omilii la Ecclesiast, Omilia II, în Părinți și Scriitori Bisericești (1998), vol. 30, p. 208
„Precum corul privește țintă către dirijor, marinarii spre cârmaci, iar trupa spre comandantul ei, tot așa și cei ce formează totalitatea Bisericii privesc spre conducătorul Bisericii: Hristos.”
Sfântul Chiril al Alexandriei, Glafire la Facere, Cartea a Șasea a Glafirelor la Facere, 3, în Părinți și Scriitori Bisericești (1992), vol. 39, p. 196
„Căci El este capul; iar noi, trup și mădulare din parte (Coloseni 1, 18; Efeseni 5, 30).”
Metodiu de Olimp, Banchetul sau despre castitate, Discursul III: Thalia, VIII, Părinți și Scriitori Bisericești (1984), vol. 10, pp. 62-63
„Biserica crește zi de zi în număr, strălucire și frumusețe, datorită unirii și relațiilor intime cu Cuvântul, Care și acum coboară spre noi, când ne amintim de pătimirile Sale. Biserica n-ar putea concepe altfel pe credincioși și nu i-ar putea naște din nou prin baia renașterii (Tit 3, 5), dacă Hristos nu S-ar fi smerit și pentru ei, dacă nu i-ar fi cuprins în Sine în timpul pătimirilor și ar fi murit pentru ei, dacă nu s-ar fi unit cu Biserica spre a-i da putere din coasta Sa, ca să crească toți cei zidiți de El, cei născuți prin baie, care primesc oase și trup din oasele și trupul Său, adică din sfințenia și slava Sa.”
Herma, Păstorul, Vedenia II – 8, 1, în Părinți și Scriitori Bisericești (1979), vol. 1, pp. 279-280
„Pe când dormeam, fraților, un tânăr foarte frumos la chip mi-a făcut o descoperire, zicându-mi:
– Cine crezi că este bătrâna de la care ai primit cartea cea mică? Eu i-am spus:
– Sibila!
– Te înșeli, mi-a răspuns acela, nu este ea!
– Dar cine? am întrebat eu.
– Biserica, a răspuns acela.
Și i-am spus:
– Pentru ce-i bătrână?
– Pentru că a fost creată înainte de toți, mi-a răspuns acela. De asta e bătrână, și pentru Biserică a fost creată lumea.”
Sfântul Clement Romanul, Omilie, numită a doua Epistolă către Corinteni, cap. XIV, în Părinți și Scriitori Bisericești (1979), vol. 1, p. 119
„Fraților, dacă vom face voia lui Dumnezeu, Tatăl nostru, vom face parte din Biserica cea dintâi, cea duhovnicească, cea creată înainte de soare și de lună.”
Sursa: http://ziarullumina.ro
