„Zis-a Domnul: Nu judecați și nu veți fi judecați; nu osândiți și nu veți fi osândiți; iertați și veți fi iertați; dați și vi se va da; turna-vor în sânul vostru o măsură bună, îndesată, clătinată și cu vârf, căci cu ce măsură veți măsura, cu aceeași vi se va măsura. Și le-a spus și pildă: Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus de învățătorul său; dar orice ucenic desăvârșit va fi ca învățătorul său. De ce vezi paiul din ochiul fratelui tău, iar bârna din ochiul tău nu o iei în seamă? Sau cum poți să zici fratelui tău: Frate, lasă să scot paiul din ochiul tău, nevăzând tu bârna care este în ochiul tău? Fățarnice, scoate mai întâi bârna din ochiul tău și atunci vei vedea să scoți paiul din ochiul fratelui tău. Căci nu este pom bun care să facă roade rele și nici pom rău care să facă roade bune. Căci fiecare pom se cunoaște după roadele lui. Că nu se adună smochine din mărăcini și nici nu se culeg struguri din spini. Omul bun din vistieria cea bună a inimii sale scoate cele bune, iar omul rău din vistieria cea rea a inimii lui scoate cele rele. Căci din prisosul inimii grăiește gura lui.”
Curăția minții
Sfântul Simeon Metafrastul, Parafrază în 150 de capete, 119-121, în Filocalia (2001), vol. 5, p. 338
„Aceasta înseamnă a ne curăți pe noi înșine de toată întinăciunea trupului și a duhului (II Corinteni 7, 1). Căci cugetă că în ascunsul sufletului se găsește și stricăciune, și curvie, lucrându-se prin gânduri necuviincioase. Și precum, după marele Apostol, pe cel ce strică Biserica lui Dumnezeu, care este trupul, și Dumnezeu îl strică (I Corinteni 3, 17), așa și cel ce strică sufletul și mintea prin aceea că consimte și se învoiește cu cele necuviincioase e vinovat osândei. Drept aceea, se cuvine ca precum păzim trupul de păcatul văzut, așa să păzim și sufletul de gândurile necuviincioase, fiindcă e mireasa lui Hristos. Că v-am logodit, zice, unui bărbat, ca să vă înfățișez fecioară curată lui Hristos (II Corinteni 11, 2). Și, iarăși, ascultă Scriptura zicând: Cu toată paza păzește inima ta, că din aceasta sunt ieșirile vieții (Proverbe 4, 23). Și iarăși află că dumnezeiasca Scriptură învață că gândurile viclene despart de Dumnezeu (Înțelepciunea lui Solomon 1, 3). Fiecare să ceară socoteală sufletului său, cercetându-l și probându-l de ce lucruri e lipit. Și dacă se întâmplă să vadă că inima sa nu conglăsuiește cu legile lui Dumnezeu, să-și păzească cu toată puterea precum trupul, așa și mintea nestricată și neînsoțită cu gândurile rele dacă vrea să se sălășluiască în el, potrivit făgăduinței, Cel curat. Căci a făgăduit că se va sălășlui și va umbla în sufletele curate și iubitoare de frumusețe. Precum plugarul, care își îngrijește cu toată hărnicia pământul său, îl ară mai întâi și îl plivește de mărăcini, și apoi aruncă semințele, așa și cel ce așteaptă să primească de la Dumnezeu sămânța harului trebuie să-și curețe întâi pământul inimii, ca, venind sămânța Duhului, să dea rodiri desăvârșite și înmulțite.”
Sursa: http://ziarullumina.ro.
