Iisus critică atitudinea tendențioasă
„Zis-a Domnul: Cu cine voi asemăna pe oamenii acestui neam? Și cu cine sunt ei asemenea? Sunt asemenea copiilor care șed în piață și strigă unii către alții, zicând: V-am cântat din fluier și n-ați jucat; v-am cântat de jale și n-ați plâns. Căci a venit Ioan Botezătorul, nemâncând pâine și negustând vin, și ziceți: Are demon! A venit și Fiul Omului, mâncând și bând, și ziceți: Iată om mâncăcios și băutor de vin, prieten al vameșilor și al păcătoșilor! Dar înțelepciunea a fost găsită dreaptă de către toți fiii ei.”
Cum ne judecă Dumnezeu și cum judecăm noi
Sfântul Ambrozie al Milanului, Scrisori, scrisoarea a XXV-a, 4-6, în Părinți și Scriitori Bisericești (1994), vol. 53, p. 139
„Iudeii au adus în fața Mântuitorului (Ioan 8, 3-11) pe o femeie adulteră, pentru ca, dacă El o iartă, să-L învinuiască de călcarea legii, căci doar El zisese: N-am venit să stric legea, ci să o împlinesc (Matei 5, 17), iar dacă o condamnă să-I spună că Își calcă propria învățătură a iertării. Acestea prevăzând Domnul Iisus, a plecat capul în pământ și a scris în țărână. Ce a scris, dacă nu acele cuvinte profetice: O, țară, ascultă cuvântul Domnului (Ieremia 22, 29), care au fost scrise despre Iehonia de către profetul Ieremia? Când întreabă iudeii, sunt scrise pe pământ numele iudeilor. (…) Pe pământ sunt scriși numai cei ce s-au îndepărtat de Tatăl lor, care-și ispitesc Tatăl, care spun cuvinte de hulă împotriva Mântuitorului. Când întreabă iudeii, Iisus Își înclină capul și, fiindcă n-are unde să-Și plece capul Său (Matei 8, 20), Și-L ridică iarăși pentru a rosti o învățătură și zice: Cel fără de păcat să arunce cel dintâi piatra asupra ei (Ioan 8, 7). Și iarăși plecând capul scria pe pământ. Auzind, ei au început să iasă fiecare, mai întâi cei bătrâni, fie pentru că aveau mai multe păcate, căci trăiseră mai mult, fie pentru că ei au înțeles cei dintâi puterea învățăturii, fiind mai înțelepți. Au început să-și plângă păcatele mai întâi cei care până aici îi învinuiau pe alții de păcate.”
Sfântul Ioan Gură de Aur, Omilii la Matei, omilia XLII, III, în Părinți și Scriitori Bisericești (1994), vol. 23, pp. 504-505
„Păcătosul are Judecătorul său. Nu răpi, dar, dreptul de judecată al Unuia-Născut! Lui îi este rezervat scaunul de judecată. Vrei să judeci şi tu? Ai şi tu un scaun de judecată, care îți aduce mult câştig şi nicio pagubă. Ia-ți conştiința ta de judecător! Adu înaintea ei toate păcatele tale. Cercetează toate păcatele sufletului tău, cere-i amănunțită socoteală şi spune-i: Pentru ce ai îndrăznit să faci cutare şi cutare păcat? Iar dacă nu vrea să-ți judece păcatele tale şi le judecă pe ale altora, grăieşte-i aşa: Nu te judec pentru păcatele altora! Nu pentru acelea te-am chemat să te dezvinovățeşti! Ce te priveşte pe tine dacă altul este păcătos? Te întreb pe tine: Pentru ce ai săvârşit cutare şi cutare păcat? Apără-te pe tine, nu acuza pe altul! Uită-te la păcatele tale, nu la ale altora! Chinuie-ți cu astfel de întrebări necontenit sufletul!”
Sursa: http://ziarullumina.ro
