„Zis-a Domnul către Ucenicii Săi: Puneți în urechile voastre cuvintele acestea: Fiul Omului va fi dat în mâinile oamenilor. Iar ei nu înțelegeau cuvântul acesta, căci era ascuns pentru ei, ca să nu-l priceapă, și se temeau să-L întrebe despre acest cuvânt. Și a intrat acest gând în inima lor: Cine dintre ei ar fi mai mare? Iar Iisus, cunoscând cugetul inimii lor, a luat un copil, l-a pus lângă Sine și le-a zis: Oricine va primi pe pruncul acesta în numele Meu, pe Mine Mă primește; iar oricine Mă va primi pe Mine, primește pe Cel Care M-a trimis pe Mine. Căci cel ce este mai mic între voi toți, acesta este mare. Iar Ioan, răspunzând, a zis: Învățătorule, am văzut pe unul care în numele Tău scoate demoni și l-am oprit, pentru că nu-Ți urmează împreună cu noi. Iar Iisus a zis către el: Nu-l opriți; căci cine nu este împotriva voastră este pentru voi.”
Despre cei ce se cred îndreptățiți
Sfântul Marcu Ascetul, Cuvânt despre cei ce-și închipuie că se îndreptățesc din fapte, Cap. 1-12, în Filocalia (2008), vol. 1, pp. 234-235
„În cele scrise mai jos se va respinge, de către cei ce cred tare și cunosc adevărul, credința greșită în faptele dinafară.
Domnul, vrând să arate că orice poruncă e o datorie, iar pe de altă parte că înfierea se dă oamenilor în dar pentru sângele Său, zice: Când veți fi făcut toate cele poruncite vouă, ziceți: Slugi netrebnice suntem și ceea ce am fost datori să facem, aceea am făcut (Luca 17, 10). Deci Împărăția Cerurilor nu este plata faptelor, ci Harul Stăpânului, gătit slugilor credincioase.
Robul nu cere slobozirea ca plată, ci mulțumește pentru ea, ca un îndatorat, și o primește în dar.
Hristos a murit, după Scripturi, pentru păcatele noastre și celor ce Îi slujesc bine le dăruiește slobozirea. Căci zice: Bine, slugă bună și credincioasă, peste puține ai fost credincioasă, peste multe te voi pune; intră întru bucuria Domnului tău (Matei 25, 21).
Încă nu e slugă credincioasă cel ce se reazemă pe simpla cunoștință; ci cel ce crede prin ascultare lui Hristos, Care a poruncit.
Cel ce cinstește pe Stăpânul împlinește cele poruncite. Iar greșind sau neascultând, rabdă urmările care i se cuvin.
Dacă ești iubitor de învățătură, fă-te iubitor și de osteneală. Căci simpla cunoștință îngâmfă pe om.
Încercările care ne vin pe neașteptate ne învață, cu bun rost, să fim iubitori de osteneală și ne atrag, chiar dacă nu vrem, la pocăință.
Necazurile care vin asupra oamenilor sunt roadele păcatelor proprii. Iar dacă le răbdăm prin rugăciune, ne vom bucura iarăși de venirea lucrurilor bune.
Unii oameni fiind lăudați pentru virtute s-au lăsat cuceriți de plăcere, iar plăcerea aceasta nutrită de slava deșartă au socotit-o mângâiere. Alții, mustrați pentru păcat, s-au umplut de durere, și durerea cea spre folos au socotit-o lucrare a păcatului.
Toți aceia care, pentru faptul că se nevoiesc, disprețuiesc pe cei mai nebăgători de seamă, socotesc că se îndreaptă din fapte trupești. Și toți cei care, rezemându-se pe simpla cunoștință, nesocotesc pe cei lipsiți de cunoștință se găsesc cu mult mai neînțelepți decât aceia.”
Sursa: http://ziarullumina.ro
