„În vremea aceea S-a apropiat Iisus de Ierusalim și a venit în Betfaghe și în Betania, lângă Muntele Măslinilor, și a trimis pe doi dintre Ucenicii Săi și le-a zis: Mergeți în satul care este înaintea voastră și, intrând în el, îndată veți afla un mânz legat, pe care n-a șezut până acum niciun om. Dezlegați-l și aduceți-l. Iar de vă va zice cineva: De ce faceți aceasta? spuneți că Domnul are trebuință de el și îndată îl va trimite aici. Deci au mers și au găsit mânzul legat la o poartă, afară la o răspântie, și l-au dezlegat. Și unii din cei ce stăteau acolo le-au zis: De ce dezlegați mânzul? Iar ei le-au spus precum le zisese Iisus și i-au lăsat. Și au adus mânzul la Iisus și ei și-au pus hainele pe el, iar Iisus a șezut pe el. Și mulți își așterneau hainele pe cale, iar alții tăiau ramuri din copaci și le așterneau pe cale. Iar cei ce mergeau înainte și cei ce veneau pe urmă strigau, zicând: «Osana! Bine este cuvântat Cel ce vine întru numele Domnului!». Binecuvântată este Împărăția ce vine, a părintelui nostru, David! Osana întru cei de sus! Și a intrat Iisus în Ierusalim și în Templu și, privind toate în jur, iar vremea fiind spre seară, a ieșit spre Betania cu cei doisprezece.”
Hristos ne învață să fim blânzi și smeriți
Sfântul Ioan Casian, Convorbirile, XII, Despre neprihană, VI, în Părinți și Scriitori Bisericești (1990), vol. 57, pp. 517-518
„Cu cât cineva va înainta în pacea și răbdarea inimii, cu atât va avea bune roade și în curăția trupului, și cu cât va alunga mai repede patima mâniei, cu atât va dobândi mai puternică neprihănirea. Nu va scăpa de arșița cărnii decât cel ce și-a înfrânat mai întâi pornirile sufletului. Această fericire este arătată foarte limpede prin cuvintele Mântuitorului nostru: Fericiți cei blânzi, că aceia vor moșteni pământul (Matei 5, 5). Așadar, nu vom moșteni pământul nostru, adică nu vom supune altfel puterii noastre pământul răzvrătit al acestui trup, decât dacă mintea noastră a fost mai dinainte întemeiată pe pace și răbdare. Nu va putea cineva să înăbușe războaiele aspre ale poftelor împotriva trupului, dacă n-a învățat să mânuiască mai întâi armele blândeții. Cei blânzi vor stăpâni pământul și-l vor locui în vecii vecilor. Cum vom putea dobândi acest pămînt ne învață profetul în versetul următor al aceluiași psalm: Așteaptă-L pe Domnul și urmează-I căile; El te va învăța cum să iei pământul în moștenire (Psalmul 36, 34). Reiese, așadar, că nimeni nu se poate ridica la stăpânirea sigură a acestui pământ, în afară numai de aceia care, respectând prin statornica pace a răbdării căile aspre și poruncile Domnului, vor fi înălțați de Cel ce-i va scoate din noroiul patimilor trupești. Așadar, cei blânzi vor moșteni pământul și nu numai că-l vor moșteni, dar chiar se vor desfăta de multă pace, de care nu se va bucura în mod statornic cel în trupul căruia încă iau naștere războaiele poftelor.”
Sursa: http://ziarullumina.ro.
