Uscarea smochinului
„În vremea aceea a intrat Iisus în Ierusalim și în Templu și, privind toate în jur și vremea fiind spre seară, a ieșit spre Betania cu cei doisprezece. Și a doua zi, ieșind ei din Betania, El a flămânzit. Și, văzând de departe un smochin care avea frunze, a mers acolo, doar va găsi ceva în el; și, ajungând la smochin, n-a găsit nimic decât frunze, căci nu era timpul smochinelor. Și, vorbind, i-a zis: De acum înainte nimeni în veac să nu mai mănânce rod din tine. Iar Ucenicii Lui ascultau. Și au venit în Ierusalim. Și, intrând în Templu, a început să dea afară pe cei care vindeau și pe cei care cumpărau în Templu, iar mesele schimbătorilor de bani și scaunele vânzătorilor de porumbei le-a răsturnat. Și nu îngăduia să mai treacă nimeni cu vreun vas prin Templu. Și-i învăța și le spunea: Oare nu este scris: «Casa Mea casă de rugăciune se va chema pentru toate neamurile»? Voi, însă, ați făcut din ea peșteră de tâlhari. Și au auzit arhiereii și cărturarii și căutau cum să-L piardă. Căci se temeau de El, pentru că toată mulțimea era uimită de învățătura Lui. Iar când s-a făcut seară, au ieșit afară din cetate. Dimineața, trecând pe acolo, au văzut smochinul uscat din rădăcini. Și Petru, aducându-și aminte, I-a zis: Învățătorule, iată, smochinul pe care l-ai blestemat s-a uscat. Și, răspunzând, Iisus le-a zis: Aveți credință în Dumnezeu. Adevărat zic vouă că oricine va zice acestui munte: Ridică-te și te aruncă în mare, și nu se va îndoi în inima lui, ci va crede că ceea ce spune se va face, fi-va lui orice va zice.”
Cum se manifestă mânia Domnului
Sfântul Ioan Casian, Așezămintele mânăstirești, Cartea a XI-a, Cap. 10, în Părinți și Scriitori Bisericești (1990), vol. 57, pp. 243-244
„După semne atât de mari și de necrezut și după atât de strălucite dovezi de virtuți, iată cum istorisește Scriptura că a fost amețit de succesele sale (Iezechia): În zilele acelea, zice, s-a îmbolnăvit Iezechia de moarte, și s-a rugat Domnului: și Domnul l-a auzit și i-a dat semn (Paralipomena 32, 24): desigur acela cu întoarcerea soarelui care citim în Cartea a patra a Regilor că i-a fost dat prin Prorocul Isaia: Însă Iezechia n-a fost recunoscător pentru binefacerea care i s-a făcut, căci s-a semețit în inima lui. Și a căzut mânia lui Dumnezeu peste el, și peste Iuda, și peste Ierusalim. Dar îndată ce Iezechia s-a smerit pentru mândria inimii lui, și cu el împreună și locuitorii Ierusalimului, mânia Domnului nu s-a mai pogorât asupra lor în zilele lui Iezechia (II Paralipomena 32, 25-26). Cât de primejdioasă și cât de gravă este boala mândriei! Atâta dreptate, atâtea virtuți, atâta credință și duh de jertfă, care au binemeritat o schimbare a însăși naturii și a legilor întregului univers, s-au spulberat numai pentru un moment de mândrie. Toate virtuțile fiind date uitării, ca și cum nici n-ar fi fost, și-ar fi atras îndată mânia Domnului, dacă nu l-ar fi îmblânzit revenirea lui la umilință.”
Sursa: http://ziarullumina.ro
