Pilda lucrătorilor viei
„Zis-a Domnul pilda aceasta: Un om a sădit vie, a împrejmuit-o cu gard, a săpat în ea teasc, a clădit un turn și a dat-o lucrătorilor, iar el s-a dus departe. Și, la vremea potrivită, a trimis la lucrători o slugă ca să ia de la ei din roadele viei. Dar ei, punând mâna pe ea, au bătut-o și i-au dat drumul fără nimic. Și a trimis la ei, iarăși, altă slugă, dar și pe aceea, lovind-o cu pietre, i-au spart capul și au ocărât-o. Și a trimis alta. Dar și pe aceea au ucis-o; și pe multe altele: pe unele bătându-le, iar pe altele ucigându-le. Mai avea și un fiu iubit al său și în cele din urmă l-a trimis la lucrători, zicând: Se vor rușina de fiul meu. Dar acei lucrători au zis între ei: Acesta este moștenitorul; veniți să-l omorâm, și moștenirea va fi a noastră. Și, prinzându-l, l-au omorât și l-au aruncat afară din vie. Deci, ce va face stăpânul viei? Va veni și va pierde pe lucrători, iar via o va da altora. Oare nici Scriptura aceasta n-ați citit-o: «Piatra pe care au nesocotit-o ziditorii, aceasta a ajuns să fie în capul unghiului; de la Domnul s-a făcut aceasta și este lucru minunat în ochii noștri»? Și căutau să-L prindă, dar se temeau de popor. Căci înțeleseseră că împotriva lor zisese pilda aceasta. Și, lăsându-L, s-au dus.”
Nu există păcat mic
Sfântul Simeon Noul Teolog, Cateheze, Scrieri II, Cateheza 3, în Filocalica (2003), Ed. Deisis, pp. 48-49
„Nu vă înșelați, frații mei, Dumnezeu este iubitor de oameni, milostiv și îndurat, și, dând mărturie, mărturisesc și eu că am încredere că mă voi mântui prin milostivirea Lui. Dar cunoașteți că aceia care nu se căiesc și nu păzesc poruncile Lui întocmai și cu frică multă nu vor avea niciun folos, ci Dumnezeu îi va pedepsi pe ei cu mult mai rău decât pe neamurile păgâne și pe cei nebotezați. Nu vă înșelați, fraților, și niciun păcat să nu vi se pară mic și să nu fie disprețuit de voi ca și cum n-ar face o atât de mare vătămare sufletelor noastre. Fiindcă robii recunoscători nu cunosc vreo deosebire între un păcat mic și un păcat mare, ci, chiar dacă aceștia cad numai cu privirea sau gândul sau cuvântul, socotesc că au căzut din iubirea lui Dumnezeu, lucru care, sunt convins, e adevărat. Fiindcă cel ce cugetă un lucru mic în afara voinței lui Dumnezeu și nu se căiește de îndată, alungând atacul gândului, ci primește și ține acest gând, aceasta i se socotește păcat, chiar dacă nu știe că e un lucru rău. Fiindcă venind legea, adică învățătura Sfintelor Scripturi, răul ținut până acum în neștiință s-a trezit la viață (Romani 7, 9) și păcatul s-a aflat a fi în mine (Romani 7, 17. 20), iar eu m-am aflat mort (Romani 7, 10) și străin de bine. Trebuie, așadar, să distingem bine toate gândurile care ne vin și să le opunem mărturii din Scripturile insuflate de Dumnezeu și din învățăturile Sfinților Părinți duhovnicești și, dacă le găsim conglăsuind și având același înțeles cu acestea, să le ținem cu toată puterea și să le punem în lucrare cu îndrăzneală.”
Sursa: http://ziarullumina.ro
