Psaltire: Catisma a zecea

https://marturieathonita.ro/psaltire-rugaciunile-incepatoare/

PSALMUL 70
Al lui David; fiilor lui Ionadab și celor ce s-au robit mai întâi

  1. Dumnezeule, în Tine am nădăjduit, să nu fiu rușinat în veac.
  2. Întru dreptatea Ta izbăvește-mă și mă scapă; pleacă urechea Ta către mine și mă mântuiește.
  3. Fii mie Dumnezeu apărător și loc întărit, ca să mă mântuiești, că întărirea și scăparea mea ești Tu.
  4. Dumnezeul meu, izbăvește-mă din mâna păcătosului, din mâna călcătorului de lege și a celui ce face nedreptate.
  5. Că Tu ești răbdarea mea, Doamne; Doamne, nădejdea mea din tinerețile mele.
  6. Întru Tine m-am întărit din mitras, din pântecele maicii mele Tu ești Ocrotitorul meu; întru Tine este lauda mea pururea.
  7. Ca o minune m-am făcut multora, și Tu ești ajutorul meu cel tare.
  8. Să se umple gura mea de laudă, ca să laud slava Ta, toată ziua mare-cuviința Ta.
  9. Să nu mă lepezi în vremea bătrâneților; când va lipsi tăria mea, să nu mă părăsești pe mine.
  10. Că au zis vrăjmașii mei mie, și cei ce păzesc sufletul meu s-au sfătuit împreună, zicând: Dumnezeu l-a părăsit, urmăriți-l și-l prindeți pe el, că nu este Cel ce izbăvește.
  11. Dumnezeul meu, să nu Te depărtezi de la mine; Dumnezeul meu, spre ajutorul meu ia aminte!
  12. Să fie rușinați și să piară cei ce clevetesc sufletul meu; să se îmbrace cu rușine și cu înfruntare cei ce caută cele rele mie.
  13. Iar eu pururea voi nădăjdui întru Tine, și voi adăuga la toată lauda Ta.
  14. Gura mea va vesti dreptatea Ta, toată ziua mântuirea Ta; pentru că nu am cunoscut învățătura.
  15. Intra-voi întru puterea Domnului; Doamne, îmi voi aduce aminte numai de dreptatea Ta.
  16. Învățatu-m-ai, Dumnezeul meu, din tinerețile mele și până acum, iar eu voi vesti minunile Tale.
  17. Și nici la bătrânețe și căruntețe, Dumnezeul meu, să nu mă părăsești, până ce voi vesti brațul Tău la tot neamul ce va să vină;
  18. Puterea Ta și dreptatea Ta, Dumnezeule, mărețiile pe care le-ai făcut până la cele preaînalte; Dumnezeule, cine este asemenea Ție?
  19. Multe necazuri și rele ai trimis asupra mea, dar întorcându-Te m-ai înviat și din adâncurile pământului m-ai scos.
  20. Înmulțit-ai spre mine măreția Ta și întorcându-Te m-ai mângâiat și din adâncurile pământului iarăși m-ai scos.
  21. Iar eu, Doamne, Te voi lăuda între popoare, în instrumente de cântare voi lăuda adevărul Tău, Dumnezeule; cânta-voi Ție din alăută, Sfântul lui Israil.
  22. Bucura-se-vor buzele mele când voi cânta Ție și sufletul meu pe care l-ai mântuit.
  23. Încă și limba mea toată ziua va rosti dreptatea Ta, când vor fi rușinați și înfruntați cei ce iscodesc cele rele mie.

PSALMUL 71
Lui Solomon

  1. Dumnezeule, judecata Ta dă-o împăratului și dreptatea Ta fiului împăratului,
  2. Ca să judece pe poporul Tău întru dreptate și pe săracii Tăi cu judecată.
  3. Să ia munții pace pentru poporul Tău, și dealurile dreptate.
  4. Judeca-va pe sărmanii poporului, și va mântui pe fiii celor săraci, și va smeri pe clevetitor.
  5. Și va dăinui cu soarele, și înaintea lunii din neam în neam.
  6. Pogorî-se-va ca ploaia pe lână și ca picătura ce cade pe pământ.
  7. Răsări-va în zilele lui dreptatea și belșug de pace, până când se va lua luna.
  8. Și va domni de la mare până la mare, și de la râuri până la marginile lumii.
  9. Înaintea lui vor cădea etiopienii, și vrăjmașii lui țărâna vor linge.
  10. Împărații Tarsisului și insulele daruri vor pune înainte, împărații arabilor și Saba daruri vor aduce.
  11. Și se vor închina lui toți împărații pământului, toate neamurile îi vor sluji.
  12. Că a izbăvit pe sărman de cel puternic, și pe săracul care nu avea ajutor.
  13. Îl va cruța pe cel sărac și sărman, și sufletele săracilor va mântui.
  14. De camătă și de nedreptate va izbăvi sufletele lor, și numele lui va fi cinstit înaintea lor.
  15. Și va fi viu și se va da lui din aurul Arabiei, și se vor ruga pentru el pururea; toată ziua îl vor binecuvânta pe el.
  16. Fi-va sprijin celor de pe pământ, până la vârfurile munților; înălța-se-va mai presus decât Libanul rodul lui, și vor înflori cei din cetate ca iarba pământului.
  17. Fi-va numele Lui binecuvântat în veci; mai mult decât soarele va dăinui numele lui.
  18. Și se vor binecuvânta întru El toate semințiile pământului, toate neamurile Îl vor ferici pe El.
  19. Binecuvântat este Domnul Dumnezeu, Dumnezeul lui Israil, singurul care face minuni.
  20. Și binecuvântat este numele slavei Lui în veac și în veacul veacului.
  21. Și se va umple de slava Lui tot pământul. Fie! Fie!

Slavă…


PSALMUL 72
Un psalm al lui Asaf

  1. Cât de bun este Dumnezeu cu Israil, cu cei drepți la inimă. Iar mie, puțin a lipsit să nu mi se clatine picioarele, puțin a lipsit să nu alunece pașii mei.
  2. Căci am pizmuit pe cei fărădelege, văzând pacea păcătoșilor.
  3. Că nu este chinuire întru moartea lor, și nici tărie întru bătaia lor.
  4. De ostenelile oamenilor nu au parte, și cu oamenii nu vor fi biciuiți.
  5. Pentru aceasta i-a stăpânit mândria lor până în sfârșit, îmbrăcatu-s-au cu nedreptatea și cu păgânătatea lor.
  6. Ieși-va ca din grăsime nedreptatea lor, trecut-au întru așezarea inimii.
  7. Cugetat-au și au grăit cu vicleșug, nedreptate au grăit spre înălțime.
  8. Pus-au asupra cerului gura lor, și limba lor a străbătut pământul.
  9. Pentru aceasta se va întoarce aici poporul Meu, și zile pline se vor afla întru ei.
  10. Și au zis: „Cum a cunoscut Dumnezeu!?” și: „Este oare cunoștință întru Cel Preaînalt!?”.
  11. Iată, aceștia, păcătoșii și care se îndestulează, în veac au cuprins avuție.
  12. Și am zis: „Oare în zadar am îndreptat inima mea, și mi-am spălat cu cei nevinovați mâinile mele?
  13. Și am fost biciuit toată ziua și mustrat în dimineți?”
  14. De aș fi spus: „Povesti-voi acestea”, iată, aș fi stricat legământul cu neamul fiilor Tăi.
  15. Și am cugetat ca să înțeleg; dar aceasta este osteneală înaintea mea,
  16. Până voi intra în locașul cel sfânt al lui Dumnezeu și voi înțelege cele mai de pe urmă ale lor.
  17. Însă pentru vicleșugurile lor le-ai pus lor rele, surpatu-i-ai când s-au trufit.
  18. Cum s-au pustiit dintr-odată? Lipsit-au, pieritau pentru fărădelegea lor.
  19. Ca visul celui ce se deșteaptă, Doamne, în cetatea Ta chipul lor de nimic îl vei face.
  20. Că s-a aprins inima mea și rărunchii mei s-au schimbat; iar eu disprețuit eram și n-am cunoscut.
  21. Ca un dobitoc m-am făcut înaintea Ta; dar eu sunt pururea cu Tine.
  22. Ținutu-m-ai de mâna mea cea dreaptă, și cu sfatul Tău m-ai povățuit, și cu slavă la Tine m-ai primit.
  23. Căci ce am eu în Cer? Și în afară de Tine, ce am voit pe pământ?
  24. Sfârșitu-s-a inima mea și trupul meu, Dumnezeul inimii mele, și partea mea ești, Dumnezeule, în veac.
  25. Că iată, cei ce se depărtează de Tine vor pieri; pierdut-ai pe tot cel ce se depărtează de Tine.
  26. Iar mie a mă lipi de Dumnezeu bine este, a pune întru Domnul nădejdea mea, ca să vestesc toate laudele Tale în porțile fiicei Sionului.

PSALMUL 73
Al lui Asaf. Al priceperii

  1. Pentru ce, Dumnezeule, ne-ai lepădat până în sfârșit? Aprinsu-s-a mânia Ta peste oile pășunii Tale?
  2. Adu-Ți aminte de adunarea Ta, pe care ai câștigat-o dintru început.
  3. Izbăvit-ai toiagul moștenirii Tale, muntele acesta al Sionului, în care Te-ai sălășluit.
  4. Ridică mâinile Tale peste mândriile lor până în sfârșit, peste câte a viclenit vrăjmașul în locul cel sfânt al Tău.
  5. Și s-au fălit cei ce Te urăsc pe Tine în mijlocul locului de prăznuire al Tău.
  6. Pus-au semnele lor drept semne, la ieșire deasupra și n-au priceput.
  7. Ca în pădure, cu topoare au tăiat deodată ușile lui, cu secure și cu bardă l-au surpat pe el.
  8. Ars-au cu foc jertfelnicul Tău până la pământ; spurcat-au locașul Numelui Tău.
  9. Zis-au în inima lor cu rudeniile lor împreună: „Veniți să stingem toate sărbătorile lui Dumnezeu de pe pământ”.
  10. Semnele noastre nu le-am văzut; nu mai este prooroc, și pe noi nu ne va mai cunoaște.
  11. Până când, Dumnezeule, va mai ocărî vrăjmașul? Va întărâta potrivnicul numele Tău până la sfârșit?
  12. Pentru ce întorci mâna Ta și dreapta Ta din mijlocul sânului Tău până la sfârșit?
  13. Dar Dumnezeu, Împăratul nostru, mai înainte de veacuri, a lucrat mântuire în mijlocul pământului.
  14. Tu ai întărit cu puterea Ta marea; Tu ai zdrobit capetele balaurilor din apă.
  15. Tu ai sfărâmat capul balaurului; datu-l-ai mâncare popoarelor din Etiopia.
  16. Tu ai făcut să țâșnească izvoare și pâraie; Tu ai secat râurile Ithamului.
  17. A Ta este ziua și a Ta este noaptea; Tu ai întocmit lumina și soarele.
  18. Tu ai făcut toate marginile pământului; vara și primăvara Tu le-ai zidit.
  19. Adu-Ți aminte de aceasta: vrăjmașul a ocărât pe Domnul și poporul cel fără de minte a întărâtat numele Tău.
  20. Să nu dai fiarelor sufletul care se mărturisește Ție, sufletele săracilor Tăi să nu le uiți până în sfârșit.
  21. Caută spre legământul Tău, că s-au umplut cele întunecate ale pământului de locuințele fărădelegilor.
  22. Să nu se întoarcă smerit și rușinat; săracul și sărmanul vor lăuda Numele Tău.
  23. Scoală-Te, Dumnezeule, și fă judecata Ta; adu-Ți aminte de ocara cu care te ocăra în fiecare zi cel fără de minte.
  24. Nu uita glasul rugătorilor Tăi! Mândria celor ce Te urăsc pe Tine s-a înălțat pururea spre Tine.

Slavă…


PSALMUL 74
Întru sfârșit. Să nu strici! Un psalm de cântare a lui Asaf

  1. Mărturisi-ne-vom Ție, Dumnezeule, mărturisi-ne-vom Ție și vom chema Numele Tău.
  2. Povesti-voi toate minunile Tale. „Când voi lua vreme, Eu cu dreptate voi judeca.
  3. Topi-se-va pământul și toți cei ce locuiesc pe el; Eu am întărit stâlpii lui”.
  4. Zis-am celor fărădelege: „Nu faceți fărădelege!”; și celor ce păcătuiesc: „Nu vă înălțați cornul!”.
  5. Nu vă ridicați la înălțime cornul vostru, și nu grăiți împotriva lui Dumnezeu cu nedreptate,
  6. Că nici de la răsărituri, nici de la apusuri, nici de la munții pustii nu vine ajutorul.
  7. Că Dumnezeu judecător este, pe unul smerește, pe unul înalță.
  8. Că în mâna Domnului este un pahar cu vin neamestecat, și altul dres cu mirodenii, și a deșertat din unul în celălalt.
  9. Dar drojdia lui nu s-a deșertat, din ea vor bea toți păcătoșii pământului.
  10. Iar eu mă voi bucura în veac, cânta-voi Dumnezeului lui Iacov.
  11. Și toate coarnele păcătoșilor voi zdrobi și se va înălța cornul dreptului.

PSALMUL 75
Întru sfârșit. Un psalm al lui Asaf. Pentru instrumentele cu coarde. Cântare către asirian

  1. Cunoscut este în Iudeea Dumnezeu, în Israil mare este Numele Lui.
  2. Și s-a făcut în Salem locașul Său, și locuința Lui în Sion.
  3. Acolo a zdrobit tăria arcurilor, arma și sabia și războiul.
  4. Luminezi Tu minunat din munții cei veșnici; tulburatu-s-au toți cei nepricepuți cu inima.
  5. Dormit-au somnul lor și n-au aflat nimic toți bărbații aceia în mâinile lor.
  6. De certarea Ta, Dumnezeul lui Iacov, au adormit cei ce au încălecat pe cai.
  7. Tu înfricoșător ești și cine va sta împotriva Ta? De atunci este mânia Ta.
  8. Din cer ai făcut auzită judecata; pământul s-a temut și s-a liniștit, când s-a sculat la judecată Dumnezeu, ca să mântuiască pe toți blânzii pământului.
  9. Că gândul omului se va mărturisi Ție și rămășița gândului va prăznui Ție.
  10. Faceți făgăduințe și le împliniți Domnului, Dumnezeului nostru; toți cei dimprejurul Lui vor aduce daruri,
  11. Celui înfricoșător și Celui ce ia duhurile căpeteniilor, Celui înfricoșător împăraților pământului.

PSALMUL 76
Întru sfârșit. Pentru Idithum. Un psalm al lui Asaf

  1. Cu glasul meu către Domnul am strigat, cu glasul meu către Dumnezeu, și a luat aminte la mine.
  2. În ziua necazului meu pe Dumnezeu am căutat; noaptea cu mâinile mele întinse înaintea Lui, și nu m-am înșelat; lepădatu-s-a a fi mângâiat sufletul meu.
  3. Adusu-mi-am aminte de Dumnezeu și m-am veselit; cugetat-am și s-a împuținat duhul meu.
  4. Apucat-au străjile ochii mei; tulburatu-m-am și n-am grăit.
  5. Gândit-am la zilele cele de demult, și de anii cei veșnici mi-am adus aminte și cugetam.
  6. Noaptea vorbeam cu inima mea, și duhul meu cerceta:
  7. Oare în veci mă va lepăda Domnul, și nu va mai binevoi niciodată?
  8. Sau va curma până în sfârșit mila Sa? Sau va sfârși cuvântul din neam în neam?
  9. Oare va uita să Se milostivească Dumnezeu? Sau va ține întru mânia Lui îndurările Sale?
  10. Și am zis: „Acum am început; aceasta este schimbarea dreptei Celui Preaînalt”.
  11. Adusu-mi-am aminte de lucrurile Domnului, și voi pomeni minunile Tale cele dintru început.
  12. Și voi cugeta la toate lucrurile Tale și despre faptele Tale voi vorbi.
  13. Dumnezeule, întru Cel sfânt este calea Ta. Cine este Dumnezeu mare ca Dumnezeul nostru? Tu ești Dumnezeu, Care faci minuni!
  14. Cunoscută ai făcut între popoare puterea Ta; izbăvit-ai cu brațul Tău pe poporul Tău, pe fiii lui Iacov și ai lui Iosif.
  15. Văzutu-Te-au apele, Dumnezeule, văzutu-Te-au apele și s-au spăimântat, tulburatu-s-au adâncurile, de mulțimea vuietului apelor.
  16. Glas au dat norii, căci săgețile Tale trec.
  17. Glasul tunetului Tău în vârtej, luminat-au fulgerele Tale lumea, clătinatu-s-a și s-a cutremurat pământul.
  18. În mare sunt căile Tale și cărările Tale în ape multe și urmele Tale nu se vor cunoaște.
  19. Povățuit-ai ca pe niște oi pe poporul Tău, cu mâna lui Moisi și a lui Aaron.

Slavă… Și acum…

DUPĂ A ZECEA CATISMĂ

Sfinte Dumnezeule… Preasfântă Treime… Tatăl nostru…

Apoi troparele, glasul al 6-lea:

De înfricoșătoarea zi a venirii Tale și de dreapta ta judecată temându-mă, Doamne, mă spăimântez și mă cutremur, ca unul ce am mulțime de păcate. Ci, ca un Dumnezeu milostiv, mai înainte de sfârșit întoarce-mă și mă mântuiește, Mântuitorul meu, mult-Îndurate!

Slavă…

Când se vor pune scaunele la judecată, Doamne, și oamenii vor sta înaintea divanului Tău, atunci nu va fi mai de cinste împăratul decât ostașul, nici stăpânul nu va fi mai presus decât robul său, căci fiecare din faptele lui fie se va slăvi, fie se va rușina!

Și acum…

Preacurată Fecioară, Maica lui Hristos, numai tu singură te-ai învrednicit de mari daruri, căci ai născut cu trup pe unul din Treime, pe Hristos, Dătătorul de viață, pentru mântuirea sufletelor noastre.

Apoi: Doamne miluiește (de 40 de ori)

și Rugăciunea aceasta:

Doamne, Dumnezeul nostru, Cel bogat în milă și îndurări, Care singur ești din fire fără de păcat, și fără de păcat Te-ai făcut om pentru noi, ascultă în ceasul de acum, această smerită rugăciune a mea. Sărac și lipsit sunt eu de fapte bune și inima mea mi s-a tulburat întru mine. Tu, Doamne, Împărate al cerului și al pământului, știi că toată tinerețea mea am cheltuit-o în păcate și, umblând după poftele trupului meu, m-am făcut bucurie demonilor și am urmat lor întru totul, tăvălindu-mă totdeauna în noroiul poftelor. Știi că, întunecându-mi-se gândul, din copilărie și până acum, niciodată nu am voit să fac voia Ta cea sfântă, ci robit fiind cu totul de poftele ce m-au cuprins, m-am făcut de râs și batjocură demonilor, nesocotind nicidecum cu mintea mea, că nesuferită este urgia mâniei Tale asupra păcătoșilor, cărora le este gătită gheena focului. Pentru aceasta cuprins fiind de deznădăjduire, nu am pocăință, pustiu și gol fiind de dragostea Ta. Că ce fel de păcat n-am făcut? Ce lucru diavolesc n-am lucrat? Ce faptă grozavă și înverșunată nu am săvârșit cu sârguință și peste măsură? Mintea mi-am întinat-o cu totul prin cugete trupești; trupul mi l-am spurcat prin împreunări de tot felul; sufletul cu totul mi l-am pângărit cu învoirea la păcat; toate mădularele ticălosului meu trup le-am pus să lucreze și să slujească păcatului. Cine dar, nu mă va plânge pe mine, ticălosul? Cine nu mă va jeli pe mine, osânditul? Pentru că singur eu, Stăpâne, am întărâtat mânia Ta, eu singur am făcut răutate înaintea Ta, întrecând pe toți păcătoșii cei din veac, păcătuind fără seamăn și de neiertat. De aceea, la Tine, Cel ce ești milostiv și mult-Îndurat, Iubitorule de oameni, și aștepți întoarcerea păcătosului, mă arunc înaintea înfricoșătorului și groaznicului Tău divan și, ca și cum m-aș atinge de preacuratele Tale picioare, strig din adâncul sufletului către Tine: milostivește-Te, Doamne, iartă-mă, Împărate, ajută neputinței mele, fă milă față de nepriceperea mea, ia aminte la rugăciunea mea și lacrimile mele nu le trece cu vederea. Primește-mă pe mine cel care mă pocăiesc și, rătăcit fiind, întoarce-mă și mă primește. Pentru că nu ai pus pocăință pentru cei drepți, nici iertare pentru cei ce nu au greșit, ci ai pus pocăință mie, păcătosului, pentru cele ce le-am lucrat spre întărâtarea mâniei Tale. Gol și descoperit stau înaintea Ta, Cunoscătorule de inimi, Doamne, și zac la pământ, mărturisindu-mi păcatele mele, pentru că nu pot să caut și să privesc la înălțimea cerului, împilat fiind de povara păcatelor mele. Pentru aceasta, luminează-mi ochii inimii mele și dă-mi umilință spre pocăință și zdrobire de inimă spre îndreptare, ca astfel cu bună nădejde și cu adevărată și deplină încredințare să mă îndrept spre viața cea de acolo, lăudând și binecuvântând totdeauna preasfânt Numele Tău, al Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.


Total
1
Shares
Previous Post

Rugăciune pentru trăinicia familiei

Next Post

Acatistul Sfinților Sila, Paisie și Natan

Related Posts