Pilda lucrătorilor viei
„Zis-a Domnul pilda aceasta: Un om a sădit vie, a împrejmuit-o cu gard, a săpat în ea teasc, a clădit un turn și a dat-o lucrătorilor, iar el s-a dus departe. Și, la vremea potrivită, a trimis la lucrători o slugă ca să ia de la ei din roadele viei. Dar ei, punând mâna pe ea, au bătut-o și i-au dat drumul fără nimic. Și a trimis la ei, iarăși, altă slugă, dar și pe aceea, lovind-o cu pietre, i-au spart capul și au ocărât-o. Și a trimis alta. Dar și pe aceea au ucis-o; și pe multe altele: pe unele bătându-le, iar pe altele ucigându-le. Mai avea și un fiu iubit al său și în cele din urmă l-a trimis la lucrători, zicând: Se vor rușina de fiul meu. Dar acei lucrători au zis între ei: Acesta este moștenitorul; veniți să-l omorâm, și moștenirea va fi a noastră. Și, prinzându-l, l-au omorât și l-au aruncat afară din vie. Deci, ce va face stăpânul viei? Va veni și va pierde pe lucrători, iar via o va da altora. Oare nici Scriptura aceasta n-ați citit-o: «Piatra pe care au nesocotit-o ziditorii, aceasta a ajuns să fie în capul unghiului; de la Domnul s-a făcut aceasta și este lucru minunat în ochii noștri»? Și căutau să-L prindă, dar se temeau de popor. Căci înțeleseseră că împotriva lor zisese pilda aceasta. Și, lăsându-L, s-au dus.”
Rănile invidiei
Sfântul Ciprian, Despre gelozie și invidie, IX-X, în Părinți și Scriitori Bisericești (1981), vol. 3, p. 499
„Este cu mult mai neînsemnat răul și cu mult mai mică primejdia când trupul e rănit de sabie, îngrijirea e ușoară când rana se vede și cu ajutorul doctoriilor se vindecă mai ușor. Rănile invidiei sunt adânci și ascunse și nu se lecuiesc cu medicamente, căci durerea lor este interioară în suflet. O, tu, cel invidios și rău, dă-ți seama cât ești de rău, de dușmănos și de primejdios pentru cei pe cere-i urăști. Cel pe care-l urmărești cu invidia ta va putea să fugă și să te evite, dar tu nu poți să fugi de tine însuți. Oriunde vei fi, potrivnicul tău e cu tine, căci porți dușmanul în inimă, ai flagelul în tine, ești legat în cătușe care nu se descuie, ești rob al invidiei și nicio mângâiere nu-ți va alina durerea. A prigoni pe cel ajutat de Harul lui Dumnezeu este perseverare în rău, a urî pe cel fericit este o boală fără leac. De aceea Domnul, prea fericiți frați, gândindu-Se la acest pericol, ca nu cumva din invidie cineva să întindă fratelui său lațul morții, când discipolii L-au întrebat care dintre ei este mai mare, El a răspuns: Cine va fi cel mai mic printre voi toți va fi mare (Luca 9, 48). Prin răspunsul Său a retezat orice rivalitate, a scos din rădăcină și a aruncat orice cauză sau prilej în care invidia să-și arate colții. Discipolul lui Hristos n-are voie să fie invidios și rău. La noi nu e permisă lupta pentru a trece înaintea altuia. Umilința ne înalță, căci știm cui să plăcem. De aceea Apostolul Pavel, învățându-ne și sfătuindu-ne ca după ce cu ajutorul luminii lui Hristos am scăpat de întunericul în care ne găseam, să umblăm în faptele și în lucrarea luminii.”
Sursa: http://ziarullumina.ro
