Evanghelia zilei (Marcu 12, 38-44)

Banii văduvei

„Zis-a Domnul: Păziți-vă de cărturarii cărora le place să se plimbe în haine lungi și să li se plece lumea în piețe și să stea în băncile dintâi în sinagogi și să stea în capul mesei la ospețe. Ei, care secătuiesc casele văduvelor și de ochii lumii se roagă îndelung, își vor lua mai multă osândă. Și, șezând în preajma cutiei darurilor, Iisus privea cum mulțimea aruncă bani în cutie. Și mulți bogați aruncau mult. Și venind o văduvă săracă, a aruncat doi bani, adică un codrant. Și chemând la Sine pe Ucenicii Săi le-a zis: Adevărat grăiesc vouă că această văduvă săracă a aruncat în cutia darurilor mai mult decât toți ceilalți. Pentru că toți au aruncat din prisosul lor, pe când ea, din sărăcia ei, a aruncat tot ce avea, toată avuția sa.”


Înșelarea aparențelor

Sfântul Grigorie Sinaitul, Despre amăgire și despre alte multe lucruri, 7, în Filocalia (2008), vol. 7, pp. 179-180

„Aș vrea să știi cu de-amănuntul și despre amăgire, ca să te păzești de ea, ca nu cumva dus de neștiință să te vatămi foarte tare și să-ți pierzi sufletul. Deoarece lesne înclină voia liberă a omului spre cele contrare; și mai ales a celor ce lucrează ca de la ei. Căci dracii obișnuiesc să fie aproape de ei și împrejurul celor începători și al celor ce se povățuiesc după regula proprie (idioritmici). Ei le întind acestora curse de gânduri și sapă gropi pentru căderi, și plăsmuiesc năluciri pierzătoare. Fiindcă cetatea lor e sub stăpânirea barbarilor și nu trebuie să ne mirăm de s-a rătăcit careva sau de și-a ieșit din minți, sau de a primit sau primește amăgirea, sau vede și spune, din lipsă de cercare și din neștiință, lucruri străine de adevăr și necuvenite. Căci adeseori vorbind cineva despre adevăr fără să aibă învățătură spune, fără să-și dea seama, unele în locul altora, neștiind să spună așa cum este. În chipul acesta a tulburat pe mulți și a pricinuit multă ocară și batjocură celor ce se liniștesc.

Dar nu trebuie să ne mirăm dacă se rătăcește vreun începător, chiar după multă osteneală. Fiindcă s-a întâmplat aceasta multora și în vremea noastră, și odinioară, dintre cei ce L-au căutat pe Dumnezeu. Căci pomenirea lui Dumnezeu sau rugăciunea cu mintea este mai înaltă decât toate lucrările. Ea este și căpetenia virtuților, fiind dragoste de Dumnezeu. Iar cel ce vrea să intre la Dumnezeu cu nerușinare și cu multă cutezanță și se silește să-L mărturisească în chip curat și să-L dobândească în sine fără să se fi curățit e lesne omorât de draci, de li se va îngădui. Căci, căutând cu îndrăzneală și cu obrăznicie cele ce trec de starea lui, urmărește cu îngâmfare să ajungă la ele înainte de vreme. Dar Domnul, privind adeseori cu milostivire cât suntem de cutezători față de cele înalte, nu îngăduie să fim ispitiți, ci voiește ca fiecare, recunoscându-și mândria sa, să se întoarcă de la sine înainte de a se face ocară dracilor și de râs sau de plâns între oameni. Cu deosebire se milos­tivește El de cel ce caută acest minunat lucru cu îndelungă-răbdare, cu smerenie și mai ales cu supunere și cu întrebare la cei încercați.”

Sursa: http://ziarullumina.ro.

Previous Post

Apostolul zilei (I Petru 4, 12-19; 5, 1-5)

Next Post

La ce e bună tăcerea monahilor?

Related Posts
Total
0
Share