„În vremea aceea, ieșind din Templu Iisus, unul dintre Ucenicii Săi I-a zis: Învățătorule, privește ce fel de pietre și ce clădiri! Dar Iisus a zis: Vezi aceste mari clădiri? Nu va rămâne piatră pe piatră care să nu se risipească. Și șezând pe Muntele Măslinilor, în fața Templului, Îl întrebau, de o parte, Petru, Iacov, Ioan și cu Andrei: Spune-ne nouă, când vor fi acestea? Și care va fi semnul când va fi să se împlinească toate acestea? Iar Iisus a început să le spună: Vedeți să nu vă înșele cineva. Căci mulți vor veni în numele Meu, zicând că sunt Eu, și vor amăgi pe mulți. Iar când veți auzi de războaie și de zvonuri de războaie, să nu vă tulburați, căci trebuie să fie, dar încă nu va fi sfârșitul. Și se va ridica neam peste neam și împărăție peste împărăție, vor fi cutremure pe alocuri și foamete și tulburări vor fi. Iar acestea sunt începutul durerilor.”
Gândul la Judecată
Sfântul Ioan Gură de Aur, Omilii la Facere, omilia IV, VIII, în Părinți și Scriitori Bisericești (1987), vol. 21, pp. 66-67
„Să silim, apoi, cugetul nostru să sfâșie fiara aceea sălbatică, mânia adică; să-i punem în față chinurile înfricoșătorului județ; să-i arătăm că va avea parte de mari bunătăți dacă se împacă cu vrăjmașii, iar dacă se încăpățânează, va fi pedepsit cumplit. Nu se cuvine să ne pierdem vremea în zadar, ci în fiecare zi și în fiecare ceas să avem înaintea ochilor scaunul de judecată al lui Hristos; să ne întrebăm care sunt acele fapte care ne pot da multă îndrăznire înaintea lui Dumnezeu și care sunt acelea care ne măresc osânda. Frământând așa acestea în gândurile noastre, vom birui patimile, vom potoli și vom omorî zburdările trupului nostru, mădularele noastre cele pământești, după cuvântul fericitului Pavel, desfrânarea, necurăția, patima, pofta cea rea, mânia, lăcomia (Coloseni 3, 5), slava deșartă, invidia. Dacă omorâm aceste patimi, ca să nu mai lucreze în noi, vom putea primi Harul Duhului, care este dragostea, bucuria, pacea, îndelungă răbdarea, bunătatea, facerea de bine, credința, blândețea, înfrânarea (Galateni 5, 22). Acestea să arate deosebirea între un creștin și un necredincios! Acestea să ne fie semnele după care să ne recunoască lumea! Să nu ne împodobim numai cu numele de creștin, nici să ne mândrim cu înfățișarea! Dar, mai bine spus, chiar dacă am avea însușirile pe care le-am enumerat mai sus, nici atunci să nu ne mândrim, ci, mai cu seamă, atunci să ne smerim. Că spune Hristos: Când veți face toate, să ziceți: Slugi netrebnice suntem (Luca 17, 10). Dacă vom fi cu luare aminte asupra noastră și ne vom îngriji de mântuirea noastră, vom putea să ne fim și nouă de foarte mare folos, scăpând de chinurile cele viitoare și să fim și dascăli folositori celor ce privesc la viața noastră, pentru ca, sfârșind bine această viață, să ne învrednicim în cea viitoare și de iubirea de oameni a lui Dumnezeu, pe care face Dumnezeu ca noi toți să o dobândim cu Harul și cu îndurările Domnului nostru Iisus Hristos.”
Sursa: http://ziarullumina.ro
