Evanghelia zilei (Marcu 14, 3-9)

„În vremea aceea, fiind Iisus în Betania, în casa lui Simon Leprosul, și șezând la masă, a venit o femeie având un alabastru cu mir de nard curat, de mare preț, și, spărgând vasul, a vărsat mirul pe capul lui Iisus. Dar erau unii mâhniți între ei, zicând: Pentru ce s-a făcut această risipă de mir? Căci putea să se vândă acest mir cu peste trei sute de dinari și să se dea săracilor. Și cârteau împotriva ei. Dar Iisus a zis: Lăsați-o! De ce îi faceți supărare? Lucru bun a făcut ea cu Mine. Că pe săraci totdeauna îi aveți cu voi și oricând voiți puteți să le faceți bine, dar pe Mine nu Mă aveți totdeauna. Ea a făcut ceea ce avea de făcut: mai dinainte a uns trupul Meu spre înmormântare. Adevărat zic vouă: Oriunde se va propovădui Evanghelia, în toată lumea, se va spune și ce a făcut aceasta, spre pomenirea ei.”


Dragostea de Dumnezeu se dovedește prin slujirea aproapelui

Sfântul Vasilie cel Mare, Regulile mari, Cap. II, Î. 3, R. I-II, în Părinți și Scriitori Bisericești (1989), vol. 18, pp. 224-225

„Am spus mai înainte că legea cultivă și hrănește puterile care se află în noi ca sămânță. Dar fiindcă am primit poruncă să iubim pe aproapele nostru ca pe noi înșine, (se cade) să știm dacă avem de la Dumnezeu și puterea ca să împlinim această poruncă. Dar cine nu știe că omul este un animal blând și sociabil, și nu solitar sau sălbatic? Căci nimic nu este mai propriu naturii noastre decât să fim sociabili între noi, să ne folosim unul de altul și să iubim pe semenul nostru. Și drept urmare a seminței pe care Dumnezeu a pus-o în noi, El cere și fructele, când zice: Poruncă nouă vă dau vouă: să vă iubiți unul pe altul (Ioan 13, 34). Și fiindcă a voit să îndemne sufletul nostru spre împlinirea acestei porunci, n-a cerut (ucenicilor) semne și puteri paradoxale ca dovadă că sunt ucenicii Lui (cu toate că și acestora le dăduse puterea prin Duhul Sfânt); iată ce spune: Din aceasta vor cunoaște toți că sunteți ucenicii Mei, dacă veți avea dragoste între voi (Ioan 13, 35). Și pretutindeni în așa fel leagă (Domnul) aceste porunci, încât binefacerea față de aproapele o referă la Sine. Căci: flămând am fost, zice El, și Mi-ați dat să mănânc… și celelalte (Matei 25, 35) și apoi adaugă: întrucât ați făcut aceasta unuia dintre acești frați mai mici ai Mei, Mie Mi-ați făcut (Matei 25, 40). Așadar, prin porunca întâia o poate împlini cineva și pe a doua; dar cu a doua ne întoarcem îndată la prima și cel care iubește pe Domnul iubește ca o consecință și pe aproapele. Căci cel care Mă iubește pe Mine, spune Domnul, va păzi poruncile Mele (Ioan 14, 23). Dar aceasta este porunca Mea să vă iubiți unul pe altul, precum v-am iubit Eu pe voi (Ioan 15, 12). Și iarăși, cel care iubește pe aproapele împlinește și iubirea față de Dumnezeu, Care ia binefacerea ca și cum I-ar fi fost făcută Lui Însuși. (…) Din cele spuse până aici s-a dovedit îndeajuns de clar că sfinții au ajuns până la această măsură a iubirii față de aproapele.” 

Sfântul Ioan Gură de Aur, Omilii la Matei, omilia LX, III, în Părinți și Scriitori Bisericești (1994), vol. 23, p. 702

„Cu greu vei găsi pe cineva care, pentru dragostea de Hristos, să iubească pe aproapele său cu adevărat și așa cum trebuie să-l iubească. Pe cei mai mulți dintre oameni îi leagă unii de alții afacerile și treburile lumești.”

Sfântul Ioan Gură de Aur, Omilii la Matei, omilia LXI, I, în Părinți și Scriitori Bisericești (1994), vol. 23, pp. 704-705

„Punând față în față iubirea ta de oameni cu iubirea Lui, să cunoști că chiar dacă ai ierta de șaptezeci de ori câte șapte, chiar dacă ai ierta necontenit pe toți cei ce-ți greșesc, iubirea ta de oameni față de bunătatea lui Dumnezeu cea nemărginită, (…) e ca o picătură de apă față de un ocean nemărginit; dar, mai bine spus, chiar cu mult mai mult. De aceea a și adăugat zi­când: Asemănatu-s-a Împărăția ceru­rilor cu un împărat care a vrut să se socotească cu slugile sale. Și începând să se socotească cu ele, i s-a adus un datornic cu zece mii de talanți. Neavând el cu ce să plătească, a poruncit să-l vândă pe el, pe femeia lui, pe copiii lui și toate câte avea. (Matei 18, 23-25) Acest datornic însă, după ce s-a bucurat de iubirea de oameni a stăpânului său, s-a dus și a su­grumat pe tovarășul lui care-i datora o sută de dinari. Stăpânul mâniat a poruncit să-l bage iarăși la închisoare până ce va plăti tot. Ai văzut cât de mare este deosebirea dintre păcatele ce le facem față de oameni și cele pe care le facem față de Dumnezeu? Este atâta deosebire câtă este între zece mii de talanți și o sută de dinari; dar, mai bine spus, chiar cu mult mai mult.” 

Sfântul Ioan Gură de Aur, Omilii la Facere, omilia LV, III, în Părinți și Scriitori Bisericești (1989), vol. 22, p. 217

„Aceasta-i capul virtuților, aceasta-i temelia tuturor poruncilor lui Dumnezeu. Dragostea de Dumnezeu merge mână-n în mână cu dragostea de aproapele. Cel ce iubește pe Dumnezeu nu va nesocoti pe aproapele său, nu va pune banii și averile mai presus de semenii săi; dimpotrivă, va fi larg la inimă și la pungă, aducându-și aminte de Cel ce a spus: Cel ce a făcut unuia din acești frați mai mici ai Mei, Mie a făcut (Matei 25, 40). Gândindu-se că prin ajutorul dat semenului său Însuși Stăpânul universului este Cel Ce-și împropriază ajutorul dat, va face pe toate cu multă tragere de inimă și va da milostenie cu brațele deschise. Nu se va uita la nevrednicia celui din fața lui, ci la măreția Celui Care i-a făgăduit că-și împropriază cele date săracilor.”

Sfântul Chiril al Alexandriei, Închinare în Duh și Adevăr, Cartea a Noua, în Părinți și Scriitori Bise­ricești (1991), vol. 38, p. 285

„Strălucite sunt însușirile iubirii de Dumnezeu și de frați. Căci prin acestea două se împlinește legea. Și tot cel ce ajunge la o astfel de treaptă de slavă este strălucitor și minunat. Și va fi numărat între cei mai buni slujitori. Căci Hristos strigă și zice: Bine, slugă bună și credincioasă, peste puține ai fost credincios, peste multe te voi pune. Intră întru bucuria Domnului tău (Matei 25, 21). Pentru că va intra, foarte pregătit, în Ierusalimul ceresc și va petrece în lă­cașurile de sus, în bunătățile mai presus de minte și de cuvânt.”

Sursa: http://ziarullumina.ro.

Previous Post

Apostolul zilei (I Ioan 2, 7-17)

Next Post

Să îndepărtăm propriul eu din dragostea noastră

Related Posts
Total
0
Share