Evanghelia zilei (Marcu 14, 43-72; 15, 1)

„În vremea aceea, vorbind Iisus cu Ucenicii Săi, a venit Iuda Iscarioteanul, unul dintre cei doisprezece, și cu el mulțime de oameni cu săbii și cu ciomege, trimiși de arhierei, de cărturari și de bătrâni. Iar vânzătorul le dăduse semn, zicând: Cel pe Care-L voi săruta, Acela este. Prindeți-L și duceți-L cu pază. Și, venind, îndată s-a apropiat de El și I-a zis: Bucură-te, Învățătorule! Și L-a sărutat. Iar ei au pus mâna pe El și L-au prins. Unul din cei ce stăteau pe lângă El, scoțând sabia, a lovit pe sluga arhiereului și i-a tăiat urechea. Și, răspunzând, Iisus le-a zis: Ca la un tâlhar ați ieșit, cu săbii și toiege, ca să Mă prindeți. În fiecare zi eram la voi în templu, învățând, și nu M-ați prins. Dar acestea sunt ca să se împlinească Scripturile. Și, lăsându-L, au fugit toți. Iar un tânăr mergea după El, înfășurat într-o pânză de in pe trupul gol, și l-au prins. El însă, smulgându-se din pânza de in, a fugit gol. Și L-au dus pe Iisus la arhiereu și s-au adunat acolo toți arhiereii și bătrânii și cărturarii. Iar Petru, de departe, a mers după El până a intrat înăuntru în curtea arhiereului și ședea împreună cu slujitorii, încălzindu-se la foc. Arhiereii și tot sfatul căutau împotriva lui Iisus mărturie ca să-L dea la moarte, dar nu găseau. Că mulți mărturiseau mincinos împotriva Lui, dar mărturiile nu se potriveau. Și ridicându-se unii, au dat mărturie mincinoasă împotriva Lui, zicând: Noi L-am auzit zicând: Voi dărâma acest Templu făcut de mână și în trei zile altul, nefăcut de mână, voi clădi. Dar nici așa mărturia lor nu era la fel. Atunci, ridicându-se în mijlocul lor, arhiereul L-a întrebat pe Iisus, zicând: Nu răspunzi nimic la tot ce mărturisesc aceștia împotriva Ta? Iar El tăcea și nu răspundea nimic. Iarăși L-a întrebat arhiereul și I-a zis: Ești tu Hristos, Fiul Celui binecuvântat? Iar Iisus a zis: Eu sunt și veți vedea pe Fiul Omului șezând de-a dreapta Celui Atotputernic și venind pe norii cerului. Iar arhiereul, sfâșiindu-și hainele, a zis: Ce trebuință mai avem de martori? Ați auzit blasfemia. Ce vi se pare vouă? Iar ei toți au judecat că El este vinovat de moarte. Și unii au început să-L scuipe și să-I acopere fața și să-L bată cu pumnii și să-I zică: Prorocește! Și slujitorii Îl loveau cu palmele. Și, Petru fiind jos în curte, a venit una din slujnicele arhiereului și, văzându-l pe Petru încălzindu-se, s-a uitat la el și a zis: Și tu erai cu Iisus Nazarineanul. El însă a tăgăduit, zicând: Nici nu știu, nici nu înțeleg ce zici. Și a ieșit afară, înaintea curții; și a cântat cocoșul. Dar slujnica, văzându-l, a început iarăși să spună celor de față că acesta este dintre ei. Iar el a tăgăduit iarăși. Însă, după puțin timp, cei de față ziceau iarăși lui Petru: Cu adevărat ești dintre ei, căci ești galileean și vorbirea ta se aseamănă. Iar el a început să se blesteme și să se jure: Nu știu pe Omul acesta despre care ziceți. Și îndată cocoșul a cântat a doua oară. Iar Petru și-a adus aminte de cuvântul pe care i-l spusese Iisus: Înainte de a cânta de două ori cocoșul, de trei ori te vei lepăda de Mine. Și a început să plângă. Iar dis-de-dimineață, arhiereii, ținând sfat cu bătrânii, cu cărturarii și cu toată adunarea și legând pe Iisus, L-au dus și L-au dat lui Pilat.”


Nu fi viclean!

Sfântul Vasilie cel Mare, Omilii la Psalmi, Omilia la Psalmul XXXIII, IX, în Părinți și Scriitori Bisericești (2011), vol. 4, p. 487

„Oprește-ți și buzele tale să nu grăiască (cuvânt) înșelător!”

Sfântul Ioan Gură de Aur, Omilii la Matei, omilia XXIII, VI, în Părinți și Scriitori Bisericești (1994), vol. 23, pp. 302-304

„Păziți-vă de profeții mincinoși, că vor veni la voi în haine de oi, dar pe dinăuntru sunt lupi răpitori (Matei 7, 15). 
Iată, în afară de câini și porci, altfel de dușmani, mai cumpliți decât aceia. Pe câini și pe porci îi recunoaște și-i vede toată lumea, dar pe aceștia nu. Sunt ascunși. De aceea ne-a poruncit să ne ținem departe de câini și de porci, dar pe profeții mincinoși să-i cercetăm cu deosebită grijă, pentru că nu-i cu putință să-i cunoaștem de la primul lor atac. De aceea a și spus: Păziți-vă, tocmai pentru a-i cu­noaște mai bine.
Apoi, ca nu cumva ascultătorii Săi să se descurajeze auzind că trebuie să intre pe ușa cea strâmtă și pe calea cea îngustă, (…) deci ca nu cumva să se descurajeze în fața atâtor necazuri, având a merge împotriva celor mai mulți oameni și de a fi și cu luare-aminte asupra primejdiilor, Domnul a amintit de cele petrecute pe timpul strămo­șilor lor și a numit lupi pe profeții mincinoși.
(…) Domnul înțelege aici prin profeți mincinoși nu pe eretici, ci pe oamenii cu viața stricată, care-și pun masca virtuții și pe care majoritatea oamenilor obișnu­iesc să-i numească oameni falși. De aceea a și adăugat, zicând: 
După roadele lor îi veți cunoaște (Matei 7, 16).
De multe ori găsești între eretici și oameni cu viață curată; dar printre profeții mincinoși, niciodată.
Dar dacă și printre eretici sunt fățarnici?
Pot fi demascați cu ușurință. Calea pe care ne-a poruncit Hristos să mergem este grea și obositoare prin natura ei; fățarnicii, însă, nu vor să se obosească, ci vor numai să arate lumii că se osebesc. De aceea pot fi ușor demascați.
(…) Uită-te la blândețea lui Hristos! N-a spus: Pedepsiți-i, ci: Căutați să nu fiți vătămați de ei, ca nu cumva să cădeți din neluare aminte în mâinile lor. 
Apoi, ca să nu spui că nu-ți este cu putință să-i recunoști pe unii ca aceștia, Domnul îți dă iarăși o pildă din viața de toate zilele, grăind așa:
Oare se culeg struguri din spini sau smochine din ciulini? Astfel orice pom bun face roade bune, iar pomul rău face roade rele. Nu poate pomul bun să facă roade rele, nici pomul rău să facă roade bune (Matei 7, 16-18).
Cu alte cuvinte, Hristos spune așa: În astfel de oameni nu găsești nici blândețe, nici dulceață; sunt oi numai la piele; de aceea și pot fi recunoscuți ușor.” 

Sursa: http://ziarullumina.ro.

Previous Post

Apostolul zilei (I Ioan 3, 21-24; 4, 1-11)

Next Post

Nemânierea

Related Posts
Total
0
Share