Iisus Și-a dat duhul
„În vremea aceea, luând pe Iisus, ostașii L-au scos afară ca să-L răstignească. Și L-au dus la locul zis Golgota, care se tălmăcește «Locul Căpățânii». Iar când L-au răstignit, era ceasul al treilea. Și, de la ceasul al șaselea, întuneric s-a făcut peste tot pământul până la ceasul al nouălea. Iar la al nouălea ceas, a strigat Iisus cu glas mare: Eloi, Eloi, lamá sabahtaní?, care se tălmăcește: Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, pentru ce M-ai părăsit? Iar unii din cei care stăteau acolo, auzind, ziceau: Iată, îl strigă pe Ilie. Și alergând unul, a înmuiat un burete în oțet, l-a pus într-o trestie și I-a dat să bea, zicând: Lăsați să vedem dacă vine Ilie ca să-L coboare. Iar Iisus, scoțând un strigăt mare, Și-a dat duhul. Atunci catapeteasma Templului s-a rupt în două, de sus până jos. Iar sutașul care stătea în fața Lui, văzând că astfel Și-a dat duhul, a zis: Cu adevărat, Omul acesta era Fiul lui Dumnezeu! Și erau și femei care priveau de departe; între ele erau Maria Magdalena, Maria, mama lui Iacov cel Mic și a lui Iosi, și Salomeea, care, pe când era El în Galileea, mergeau după El și Îi slujeau, și multe altele care se suiseră cu El la Ierusalim.”
Suferința dreptului
Sfântul Ioan Gură de Aur, Omilii la Matei, omilia XXXIII, VI, în Părinți și Scriitori Bisericești (1994), vol. 23, pp. 417-418
„(…) Cel care caută cu grijă și cercetează bine mărgăritarul va afla suferințe cu mult mai mari decât acestea. Altele îi erau suferințele, mai cumplite și mai mari, în stare să-i zguduie și mai mult sufletul lui Iov. În primul rând că nu știa nimic lămurit de Împărăția Cerurilor și de înviere; de aceea și spunea cu lacrimi: Că nu voi trăi în veac, ca să rabd! (Iov 7, 16). În al doilea rând, că știa că a făcut mult bine; în al treilea rând, că știa că n-a făcut niciun rău; și în al patrulea rând, că socotea că suferă acestea de la Dumnezeu – că dacă ar fi știut că le suferă și de la diavolul, și asta l-ar fi scandalizat din destul -, în al cincilea rând, că auzea pe prietenii lui învinuindu-l de păcat: N-ai fost biciuit pe cât ai păcătuit! (Iov 11, 6); în al șaselea rând, că vedea că cei ce trăiesc în păcat sunt fericiți și-și bat joc de el; în al șaptelea rând, că n-a văzut vreodată pe un altul suferind atâta. Iar dacă vrei să afli cât de mari au fost suferințele lui Iov, gândește-te la cele ce se petrec acum. Cu toate că acum așteptăm Împărăția Cerurilor, că nădăjduim învierea și bunătățile cele nespuse, că ne știm vinovați cu mii de păcate, că avem înaintea noastră pilde atât de mari, că suntem părtași unei atât de înalte filozofii, totuși dacă unii din noi pierdem o fărâm[ de aur, și aceea de cele mai multe ori furată, apoi socotim viața cu neputință de trăit; mai mult: nici femeia nu ne pisează la cap, nici copiii nu ne sunt uciși, nici prietenii nu ne ocărăsc, nici slugile nu ne batjocoresc, ci sunt chiar mulți cei care ne mângâie: unii cu cuvântul, alții cu fapta; gândește-te acum de câte cununi nu este vrednic Iov…?”
Sursa: http://ziarullumina.ro
