Evanghelia zilei (Marcu 3, 6–12)

Sfatul fariseilor și irodianilor

„În vremea aceea fariseii au făcut sfat cu irodianii împotriva lui Iisus, ca să-L piardă. Iisus, împreună cu Ucenicii Lui, au plecat spre mare și mulțime multă din Galileea L-a urmat. Mulțime mare din Iudeea, din Ierusalim, din Idumeea, de dincolo de Iordan, dimprejurul Tirului și Sidonului, auzind câte făcea, a venit la El. Și a zis Ucenicilor Săi să I se aducă o corăbioară, ca să nu-L îmbulzească mulțimea; fiindcă vindecase pe mulți, de aceea năvăleau asupra Lui, ca să se atingă de El toți câți erau bolnavi. Iar duhurile cele necurate, când Îl vedeau, cădeau înaintea Lui și strigau, zicând: Tu ești Fiul lui Dumnezeu! Și El le certa mult, ca să nu Îl vădească.”


Binele și răul

Barnaba, Epistola, cap. XVIII, în Părinți și Scriitori Bisericești (1979), vol. 1, p. 161

„Sunt două căi: a învățăturii și a stăpânirii, sau a luminii și a întunericului; iar deosebirea între cele două căi este mare; pe una sunt rânduiți Îngerii luminați ai lui Dumnezeu, iar pe alta îngerii satanei. Și unul este Domn din veci și până în veci, iar altul este stăpânitor al timpului de acum al fărădelegii.”

Sfântul Grigorie de Nyssa, Despre facerea omului, cap. XXI, în Părinți și Scriitori Bisericești (1998), vol. 30, p. 59

„Totuși răul nu-i atât de puternic încât să întreacă puterea binelui și nici nebunia firii noastre nu-i mai mare și mai de durată decât înțelep­ciunea lui Dumnezeu. Căci nu-i cu putință ca ceea ce-i supus schimbării și înstrăinării să influențeze mai biruitor și mai durabil decât ceea ce stăruie statornic și prinde rădăcini puternice în bine.”

Sfântul Chiril al Alexandriei, Comentariu la Evanghelia Sfântului Ioan, Cartea a Zecea, Introducere, în Părinți și Scriitori Bisericești (2000), vol. 41, p. 901

„(…) Nu pot fi înțelese ca fiind împreună cele despărțite prin calitate și contrarii în înțelesul lor. Răutatea și virtutea sunt deosebite și foarte depărtate, fiind de o calitate contrară. N-ar greși cineva dacă ar spune că se pot vedea amândouă una în alta și împlinindu-se prin aceeași lucrare? Căci cineva este sau rău, sau bun, deși nu se află încă în culmea răutății sau a bunătății. Căci, dacă se întărește în noi una, slăbește numaidecât cealaltă, adică opusul primei.”

Sfântul Ioan Casian, Convorbiri duhovnicești, Partea I, Prima convorbire cu părintele Serenus, Cap. IX, Cap. X, în Părinți și Scriitori Bisericești (1990), vol. 57, p. 420

„Ghermanus: Care este, vă rog, această tovărășie atât de strânsă și de adâncă între suflet și duhurile rele, încât par nu numai apropiate, dar chiar unite? Ele îi vorbesc pe nesimțite, se strecoară și-i insuflă ce vor, îl fac să se gândească la ce le place lor, și este între ele atâta unitate, încât fără Harul lui Dumnezeu aproape că nu se poate deosebi ce vine din îndemnul lor și ce pornește din voința noastră. Serenus: Nu este de mirare că un duh se poate uni pe nesimțite cu alt duh, care-și exercită forța de a îndemna spre cele ce-i plac lui. Există și între ele, ca și între oameni, oarecare asemănare și înrudire de substanță, astfel că definiția care se dă despre natura sufletului se potrivește și pentru ele. Dar nu se poate în niciun chip ca ele să se întrepătrundă și să se unească în așa măsură, încât unul să-l cuprindă pe celălalt. Numai Dumnezeu are această însușire.”

Sfântul Ioan Gură de Aur, Omilii la Matei, omilia XXXII, II, în Părinți și Scriitori Bisericești (1994), vol. 23, p. 392

„Diavolul nu face bine celor care îl ocărăsc, ba dimpotrivă, chiar când nu-i ocărit, vatămă pe cei care-i ­slujesc și-l cinstesc.”

Sfântul Ioan Casian, Convorbiri duhovnicești, Partea I, A doua convorbire cu părintele Serenus, Cap. XIII, 4, în Părinți și Scriitori Bisericești (1990), vol. 57, pp. 442-443

„(…) Puterile vrăjmașe exercită și împotriva lor însele neînţe­lege­rile, conflictele și luptele inițiate de ele între popoare. Puterile răului se bucură de victorii și se întris­tează în înfrângeri. De multe ori nu se pot înțelege între ele, fiindcă fiecare se întrece cu o râvnă ne­în­tre­ruptă să țină parte poporului pe care-l stăpânește.”

Sfântul Vasilie cel Mare, Omilii și cuvântări, Omilia a IX-a, VIII, în Părinți și Scriitori Bisericești (2010), vol. 1, pp. 169-170

„- Dar pentru ce se războiește cu noi (diavolul)?

– Pentru că, fiind vas plin de toată răutatea, a primit și boala invidiei și ne-a pizmuit cinstea. Nu suferea să ne vadă că ducem în Rai o viață fără de durere. Și, prin viclenii și meșteșugiri, l-a înșelat pe om.” 

Sursa: http://ziarullumina.ro

Previous Post

Apostolul zilei (II Corinteni 8, 7-15)

Next Post

A venit și vremea plecării Cuviosului Iosif Isihastul

Related Posts
Total
0
Share