Evanghelia zilei (Marcu 4, 1-9)

Pilda semănătorului

„În vremea aceea a început Iisus să învețe lângă mare și s-a adunat la El mulțime foarte multă, încât El a intrat și a șezut în corabie, pe mare, iar toată mulțimea era lângă mare, pe uscat. Și-i învăța multe în pilde și, în învățătura Sa, le zicea: Ascultați: Iată, ieșit-a semănătorul să semene. Și, pe când semăna el, o sămânță a căzut lângă drum și păsările cerului au venit și au mâncat-o. Iar alta a căzut pe loc pietros, unde nu avea pământ mult, și îndată a răsărit, pentru că nu avea pământ adânc. Dar, când s-a ridicat soarele, a fost arsă și, neavând rădăcină, s-a uscat. Altă sămânță a căzut în spini, dar spinii, crescând, au înăbușit-o și n-a dat rod. Iar altele au căzut pe pământul cel bun și, înălțându-se și crescând, au dat roade și au adus: una treizeci, alta șaizeci, alta o sută. Și zicea: Cine are urechi de auzit să audă!”


Răspândirea Cuvântului lui Dumnezeu

Origen, Contra lui Celsus, Cartea I, Cap. XXVI, în Părinți și Scriitori Bisericești (1984), vol. 9, p. 51

„(…) Ar fi oare cu putință, dacă n-ar fi existat ajutorul lui Dumnezeu, ca într-un răstimp atât de scurt, adică de când Și-a făcut planul de a răspândi doctrina și învățătura Sa, să fi putut realiza atât de mult, încât să atragă la învățătura Sa, în multe părți ale lumii, un mare număr de elini și de barbari, înțelepți și neștiutori, care să prefere mai curând să moară, luptând pentru credință, decât să se lepede de ea, lucru nemaiauzit în istoria unei alte învățături?”

Origen, Contra lui Celsus, Cartea I, Cap. XLIII, în Părinți și Scriitori Bisericești (1984), vol. 9, p. 67

„(…) Bunătatea lui Iisus pentru oameni s-a întins nu numai pe întreaga durată cât a viețuit El, în zilele când a petrecut cu trupul printre noi, ci s-a prelungit până în zilele noastre, încât și azi cei care cred în El se convertesc ducând o viață mai îmbunătățită. Iar dovada clară că acest lucru se datorează puterii Lui, după cum o spune El Însuși, și după cum o arată viața de toate zilele, e faptul că, cu toată lipsa de lucrători care să se ostenească la secerișul sufletesc, totuși secerișul e atât de bogat, încât au umplut pretutindeni ariile lui Dumnezeu și bisericile (Matei 9, 37-38).”

Origen, Contra lui Celsus, Cartea a IV-a, Cap. XXXII, în Părinți și Scriitori Bisericești (1984), vol. 9, p. 257

„Și pentru că voința lui Dumnezeu era ca în lume să stăpânească învățătura lui Iisus, demonii nu au mai avut nicio putere, cu toate că au pus în mișcare toate forțele împotriva creștinilor, ca să-i nimicească. Și au pornit împotriva Logosului și a credin­cioșilor Lui, regi, conducători, legiuitori și chiar popoare, care nu-și dădeau seama că sunt unelte ale lucrării celei nebunești și desfrânate a demonilor. Dar Cuvântul lui Dumnezeu a fost mai puternic decât toți. Piedicile care I se puneau erau ca o hrană în creșterea lor, iar în drumul Său câștiga tot mai multe suflete, pentru că Dumnezeu a vrut acest lucru.”

Sursa: http://ziarullumina.ro

Total
253
Shares
Previous Post

Crucea dă omului putere

Next Post

Despre înşelarea penticostalilor

Related Posts