Cu ce se aseamănă Împărăția lui Dumnezeu
„Zis-a Domnul către Ucenicii Săi: Luați seama la ce auziți: Cu ce măsură măsurați, vi se va măsura; iar vouă, celor ce ascultați, vi se va da cu prisosință. Căci celui ce are i se va da; dar, de la cel ce nu are, și ce are i se va lua. Și zicea: Așa este Împărăția lui Dumnezeu, ca un om care aruncă sămânța în pământ și doarme și se scoală, noaptea și ziua, iar sămânța răsare și crește, însă el nu știe cum. Pământul rodește de la sine: mai întâi pai, apoi spic, după aceea grâu deplin în spic. Iar când rodul se coace, îndată trimite secera, că a sosit secerișul. Și zicea: Cum vom asemăna Împărăția lui Dumnezeu sau în ce pildă o vom închipui? Cu grăuntele de muștar care, când se seamănă în pământ, este mai mic decât toate semințele de pe pământ; dar, după ce s-a semănat, crește și se face mai mare decât toate legumele și face ramuri mari, încât sub umbra lui pot să se sălășluiască păsările cerului. Și cu multe pilde ca acestea le grăia cuvântul, după cum puteau să înțeleagă. Iar fără pildă nu le grăia; însă Ucenicilor Săi le lămurea toate, deosebi.”
Atunci când vom fi în fața Împărăției
Sfântul Vasilie cel Mare, Despre Sfântul Duh, cap. XVI, în Părinți și Scriitori Bisericești (1988), vol. 12, pp. 55-56
„(…) La Tatăl, în atmosfera strălucitoare a (vieții) Sfinților, multe lăcașuri sunt (Ioan 14, 2), adică diferite vrednicii. După cum o stea se deosebește în strălucire de o altă stea, la fel (se va întâmpla) și la învierea morților (I Corinteni 15, 41-42). Prin urmare, cei pecetluiți de Duhul Sfânt (Efeseni 1, 13-14) pentru ziua izbăvirii, care au păstrat intactă pârga Duhului pe care au primit-o, aceștia sunt cei care vor auzi: Bine, slugă bună și credincioasă, peste puține ai fost credincioasă, peste multe te voi pune! (Matei 25, 21) Cât despre cei care au întristat pe Duhul Sfânt cu răutatea faptelor lor, și despre cei care n-au fructificat darul primit, de la ei se va lua harul primit și se va da altora, sau, după cum spune unul dintre evangheliști, vor fi tăiați în două (Matei 24, 51), înțelegându-se prin tăiere în două înstrăinarea în întregime de Duhul.”
Sfântul Vasilie cel Mare, Epistole, Epistola 97, în Părinți și Scriitori Bisericești (2010), vol. 3, p. 181
„(…) Să dorim ca în zilele câte vom mai fi în viață să fim pe pace și să cerem ca și la sfârșit, când vom închide ochii, lucrul să se săvârșească tot în pace. Pentru această pace m-am hotărât să nu cruț nicio oboseală, să nu spun sau să fac ceva nevrednic, să nu mă sperii de lungimea călătoriilor, să nu mă dau înapoi de la nicio oboseală, numai pentru ca să mă învrednicesc și eu să am răsplata făcătorului de pace (Matei 5, 9). Și dacă va veni cineva după mine pe acest drum, urmându-mă ca pe un conducător, acesta va fi pentru mine cel mai bun și mai drag lucru. În schimb, dacă o va apuca pe drum contrar, să se știe că eu nici atunci nu-mi voi schimba hotărârea. La ziua răsplătirii fiecare va ajunge să-și recunoască singur roadele faptelor proprii.”
Sursa: http://ziarullumina.ro
