Învierea fiicei lui Iair
„În vremea aceea a venit la Iisus unul din mai-marii sinagogii, anume Iair, și, văzându-L pe Iisus, a căzut la picioarele Lui și L-a rugat mult, zicând: Fiica mea este pe moarte; ci, venind, pune mâinile peste ea, ca să scape și să trăiască. Și a mers cu el. Și mulțime multă Îl urma pe Iisus și Îl îmbulzea. Pe când El încă vorbea, au venit unii de la mai-marele sinagogii, zicând: Fiica ta a murit. De ce mai superi pe Învățătorul? Dar Iisus, auzind cuvântul ce s-a grăit, a zis mai-marelui sinagogii: Nu te teme. Crede numai! Și n-a lăsat pe nimeni să meargă cu El, decât numai pe Petru și pe Iacov și pe Ioan, fratele lui Iacov. Și au venit la casa mai-marelui sinagogii și a văzut tulburare și pe cei ce plângeau și se tânguiau mult. Și, intrând, le-a zis: De ce vă tulburați și plângeți? Copila n-a murit, ci doarme. Dar ei Îl luau în râs. Iar El, scoțându-i pe toți afară, a luat cu Sine pe tatăl copilei, pe mama ei și pe cei ce Îl însoțeau și a intrat unde era copila. Și, apucând pe copilă de mână, i-a grăit: Talitá, kumi, care se tâlcuiește: Fiică, ție zic, scoală-te! Și îndată a înviat copila și umbla, căci era de doisprezece ani. Și s-au mirat îndată cu uimire mare. Dar El le-a poruncit cu stăruință ca nimeni să nu afle de aceasta. Și le-a zis să-i dea copilei să mănânce. Și a ieșit de acolo și a venit în patria Sa, iar ucenicii Lui au mers după Dânsul.”
De ce îi pomenim pe cei adormiți?
Viața Sfântului Macarie Egipteanul – Cuvântul Sfântului Macarie Egipteanul despre ieșirea sufletului celor drepți și a celor păcătoși, în Părinți și Scriitori Bisericești (1992), vol. 34, pp. 67-70
„Și a zis, iarăși, Ava Macarie: Domnii mei, (Sfântul Macarie se adresează celor doi Îngeri care l-au însoțit într-o zi pe când acesta călătorea prin pustiu – n.n.) vă rog să-mi explicați și aceste lucruri: Pentru ce (am pomenit) de la Părinți să aducem jertfă pentru cel mort în ziua a treia, a noua și a patruzecea și care este folosul ei pentru sufletul care a ieșit din trup. Îngerul i-a răspuns: Nimic nu este fără rost; nimic n-a permis Dumnezeu să se facă la întâmplare în Biserica Lui. El este Acela Care nu numai că a permis, ci și a poruncit să se săvârșească în Biserica Lui tainele cele cerești și cele pământești (pentru sufletul ieșit din trup). Săvârșind Liturghie în aceste zile în Biserică, sufletul celui adormit primește mângâiere de la Îngerul care l-a luat; pentru că binecuvântarea și jertfa se aduc pentru el în Biserica lui Dumnezeu. Iar acest lucru este dătător de nădejde. În cele două zile (de după moarte) i se permite sufletului însoțit de Îngeri să meargă unde dorește pe pământ. Sufletul iubitor de trup se duce când la casa de care s-a despărțit, când la mormânt, unde a fost pus trupul. (…) Sufletul cel virtuos, însă, se duce la locurile unde avea obiceiul să săvârșească dreptatea. A treia zi, tot sufletul creștin se înalță la ceruri pentru a se închina Dumnezeului tuturor și pentru a imita învierea din morți – cea de a treia zi – a lui Hristos, Dumnezeul tuturor. Deci, bine face Biserica aducând jertfă a treia zi și făcând rugăciune pentru suflet.”
Sursa: http://ziarullumina.ro
