În vremea aceea s-au adunat Apostolii la Iisus și I-au spus toate câte au făcut și au învățat. Atunci El le-a zis: Veniți voi înșivă de o parte, în loc pustiu, și odihniți-vă puțin. Căci mulți erau care veneau și mulți care se duceau și nu mai aveau vreme nici să mănânce. Și au plecat cu corabia spre un loc pustiu, deosebi. Dar i-au văzut plecând, și mulți au înțeles și au alergat acolo pe jos de prin toate cetățile și au sosit înaintea lor. Deci, ieșind din corabie, Iisus a văzut mulțime mare și I s-a făcut milă de ei, căci erau ca niște oi fără păstor, și a început să-i învețe multe. Dar, făcându-se târziu, Ucenicii Lui, apropiindu-se, I-au zis: Locul e pustiu și ceasul e târziu; dă-le drumul ca, mergând prin cetățile și prin satele dimprejur, să-și cumpere pâine, că nu au ce să mănânce. Răspunzând, El le-a zis: Dați-le voi să mănânce. Și ei I-au zis: Să mergem noi să cumpărăm pâini de două sute de dinari și să le dăm să mănânce? Iar El le-a zis: Câte pâini aveți? Duceți-vă și vedeți. Și aflând, I-au spus: Cinci pâini și doi pești. Atunci El le-a poruncit să-i așeze pe toți, în cete, pe iarba verde. Și au șezut cete-cete, câte o sută și câte cincizeci. Iar El, luând cele cinci pâini și cei doi pești, privind la cer, a binecuvântat și a frânt pâinile și le-a dat Ucenicilor ca să le pună înaintea lor; asemenea și cei doi pești i-au împărțit tuturor. Și au mâncat toți și s-au săturat. Și au luat douăsprezece coșuri pline cu fărâmituri și cu ce a rămas din pești. Iar cei ce au mâncat pâinile erau cinci mii de bărbați. După aceea, îndată a silit pe ucenicii Lui să intre în corabie și să meargă înaintea Lui, de cealaltă parte, spre Betsaida, până ce El va da drumul mulțimii.
Cui să facem milostenie
Învățătură a celor doisprezece Apostoli, Cap. XII, 1-5, în Părinți și Scriitori Bisericești (1979), vol. 1, p. 33
„Tot cel ce vine în numele Domnului (Proverbe 19, 17) să fie primit; iar apoi, după ce îl cercetați, îl veți cunoaște, că veți avea pricepere să deosebiți dreapta de stânga.
Dacă cel ce vine este un drumeț, ajutați-l cât puteți; dar să nu rămână la voi decât două sau trei zile, dacă e nevoie.
Dacă vrea să se stabilească la voi ca meseriaș, să lucreze și să mănânce.
Dar dacă nu are o meserie, socotiți-vă după priceperea voastră, ca să nu trăiască împreună cu voi un creștin trândav.
Iar dacă nu vrea să facă așa, atunci face neguțătorie cu Hristos. Fiți cu luare aminte cu unii ca aceștia.”
Clement Alexandrinul, Care bogat se va mântui?, 33.2-33.3, în Părinți și Scriitori Bisericești (1982), vol. 4, p. 57
„Nu hotărî singur cine merită și cine nu merită! Se poate să greșești când judeci valoarea cuiva! Pentru că te îndoiești din pricina neștiinței, e mai bine să faci bine și celor care nu merită, pentru cei care merită, decât ferindu-te să dai celor mai puțin buni, să nu ajuți nici pe cei ce merită. Căci, din grija ta și din dorința de a cerceta pe cei care merită și pe cei care nu merită să primească ajutorul tău, este cu putință să treci cu vederea chiar și pe unii care sunt iubiți de Dumnezeu.”
Sursa: http://ziarullumina.ro.
