Fariseii cer semn
„În vremea aceea au venit fariseii la Iisus și se sfădeau cu El, cerând de la El semn din cer, ispitindu-L. Și Iisus, suspinând cu duhul Său, a zis: Pentru ce neamul acesta cere semn? Adevărat grăiesc vouă că nu se va da semn acestui neam. Și, lăsându-i, a intrat iarăși în corabie și a trecut de cealaltă parte. Dar ucenicii au uitat să ia pâine și aveau cu ei în corabie numai o pâine. Și El le-a poruncit, zicând: Vedeți, păziți-vă de aluatul fariseilor și de aluatul lui Irod. Și vorbeau între ei, zicând: Aceasta o zice fiindcă n-avem pâine. Și Iisus, înțelegând, le-a zis: De ce gândiți că n-aveți pâine? Tot nu înțelegeți, nici nu pricepeți? Atât de învârtoșată este inima voastră? Ochi aveți și nu vedeți, urechi aveți și nu auziți, și nu vă aduceți aminte? Când am frânt cele cinci pâini la cei cinci mii de oameni, atunci câte coșuri pline de fărâmituri ați luat? Zis-au Lui: Douăsprezece. Și când cu cele șapte pâini, la cei patru mii de oameni, câte coșuri pline de fărâmituri ați luat? Iar ei au zis: Șapte. Și le zicea: Cum, dar, nu înțelegeți?”
Dumnezeu, izvorul înțelepciunii
Sfântul Atanasie cel Mare, Epistola Întâia către Serapion, Episcopul de Thmuis, Împotriva celor care hulesc și spun că Duhul Sfânt este creatură, XIX, în Părinți și Scriitori Bisericești (2000), vol. 16, pp. 44-45
„(…) Tatăl e numit izvor și lumină. Căci zice: M-au părăsit pe Mine, izvorul de apă vie (Ieremia 2, 13). (…) Iar la Ioan se spune: Dumnezeul nostru este lumină (I Ioan 1, 5). Iar Fiul în raport cu izvorul se numește râu: Râul lui Dumnezeu s-a umplut de ape (Psalmi 44, 10). Iar în raport cu lumina, strălucire. Căci zice Pavel: Care fiind strălucirea slavei Lui și pecetea ipostasului Lui (Evrei 1, 2). Tatăl fiind deci Lumina, iar Fiul strălucirea Lui (căci nu trebuie să obosim să repetăm de multe ori acestea), se poate vedea și în Fiul Duhul în care ne luminăm. Căci zice: Ca să vă dea vouă Duhul înțelepciunii și al descoperirii și al cunoașterii Lui, având luminați ochii inimii (Efeseni 1, 17). Luminați fiind noi de Duhul, Hristos este Cel ce luminează în El. Era, zice, lumina adevărată care luminează pe tot omul care vine în lume (Ioan 1, 9). Și iarăși Tatăl fiind izvorul, iar Fiul numindu-Se râul, se spune de noi că bem Duhul. Căci s-a scris că noi toți dintr-un Duh ne-am adăpat (I Corinteni 12, 13). Iar adăpându-ne din Duhul, bem pe Hristos. Căci au băut din băutura duhovnicească ce avea să vină. Iar piatra era Hristos (I Corinteni 10, 4). Și iarăși, Hristos fiind Fiul adevărat, noi primind pe Duhul, suntem făcuți fii.”
Sfântul Vasilie cel Mare, Omilii și cuvântări, Omilia a XXIV-a, V, în Părinți și Scriitori Bisericești (2009), vol. 1, p. 357
„Unde este prezența Duhului Sfânt, acolo este prezent și Hristos; iar unde este Hristos, acolo este evident și Tatăl. (…) Așadar, fiind sfințiți prin Duhul, primim pe Hristos Care locuiește în noi în omul cel dinăuntru și, împreună cu Hristos, primim pe Tatăl, Care locuiește în cei vrednici.”
Sursa: http://ziarullumina.ro
