Sfaturi către Ucenici
„Zis-a Domnul către Ucenicii Săi: Să nu aveți nici aur, nici argint, nici bani în cingătorile voastre; nici traistă pe drum, nici două haine, nici încălțăminte, nici toiag; că vrednic este lucrătorul de hrana sa. În orice cetate sau sat veți intra, cercetați cine este în el vrednic și acolo rămâneți până ce veți ieși. Și, intrând în casă, urați-i, zicând: «Pace acestei case!» Și, dacă este casa aceea vrednică, să vină pacea voastră peste ea. Iar de nu este vrednică, pacea voastră să se întoarcă la voi. Și dacă nu vă va primi pe voi, nici nu va asculta cuvintele voastre, ieșind din casa sau din cetatea aceea, scuturați praful de pe picioarele voastre. Adevărat grăiesc vouă: Mai ușor va fi pământului Sodomei și Gomorei, în ziua judecății, decât acelei cetăți.”
Binecuvântarea preotului
Sfântul Chiril al Alexandriei, Închinare în Duh și Adevăr, Cartea a Unsprezecea, în Părinți și Scriitori Bisericești (1991), vol. 38, pp. 402-403
„Nu mâna omului e cea care binecuvântează, ci El Însuși, Domnul*. Că toată darea cea bună și tot darul bun și toată binecuvântarea de sus este, pogorându-se de la Părintele luminilor, după cum s-a scris (Iacov 1, 17). Iar calea binecuvântării e Hristos; și El ne este distribuitorul bunătăților veșnice; în El și prin El ni se dau toate cele de la Tatăl. Astfel dumnezeiescul Pavel zice: Har vouă și pace de la Tatăl vostru și de la Domnul nostru Iisus Hristos (Romani 1, 7). Deci suntem binecuvântați în numele lui Dumnezeu. Și arătând subțire modul acesteia, a spus că preotul care binecuvântează trebuie să zică: Domnul să te binecuvânteze și să te păzească pe tine, Domnul să-Și arate fața Lui peste tine și să te miluiască pe tine. Domnul să îndrepte spre tine fața Lui și să-ți dea ție pace. Binecuvântarea ne păzește desfăcând blestemul și preschimbând pe cel ce a păcătuit, spre a fi vrednic de laudă în Hristos. Și martor pentru aceasta e Hristos Însuși, cum s-a scris: Binecuvântat este Dumnezeul și Tatăl Domnului nostru Iisus Hristos, Care ne-a binecuvântat pe noi întru toată binecuvântarea duhovnicească întru cele cerești în Hristos, precum ne-a ales pe noi întru El înainte de întemeierea lumii ca să fim noi sfinți și neprihăniți înaintea Lui; Care ne-a rânduit pe noi de mai înainte cu iubire spre înfierea prin Hristos în El (Efeseni 1, 3-5). Vezi că lepădarea s-a ivit din pricina păcatului și omul e binecuvântat și primit spre înfiere prin împărtășirea de Duhul, pe Care L-a vărsat peste noi cu îmbelșugare Cel ce nu-L dăruiește pe El Sfinților în parte, ci Îl sădește în ei din plinătatea Lui.”
* Tâlcuirea pr. Stăniloae: Deși binecuvântarea sau darul Duhului Sfânt vine prin mâna preotului, el nu vine de la preotul însuși, ci prin mâna preotului binecuvântarea vine de la Dumnezeu. Deci nu e loc pentru mândria preotului, ci pentru responsabilitatea de-a face acest gest cu toată seriozitatea, știind că Dumnezeu e lucrător în acest moment prin nevrednicia lui. Dumnezeu Se folosește de preot pentru a-i ține pe credincioși uniți în jurul preotului, ca Biserică (n.s. 463, p. 402).
Sursa: http://ziarullumina.ro
