„Zis-a Domnul: Cu cine voi asemăna neamul acesta? Este asemenea copiilor care șed în piețe și strigă unii către alții, zicând: V-am cântat din fluier și n-ați jucat; v-am cântat de jale și nu v-ați tânguit. Căci a venit Ioan, nici mâncând, nici bând, și spun: Are demon. A venit Fiul Omului, mâncând și bând, și spun: Iată om mâncăcios și băutor de vin, prieten al vameșilor și al păcătoșilor. Dar înțelepciunea s-a dovedit dreaptă din faptele ei. Atunci a început Iisus să mustre cetățile în care se făcuseră cele mai multe minuni ale Sale, pentru că nu s-au pocăit.”
Înțelegerea oamenilor și Înțelepciunea lui Dumnezeu
Sfântul Chiril al Alexandriei, Comentariu la Evanghelia Sfântului Ioan, Cartea Întâi, Cap. 9, în Părinți și Scriitori Bisericești (2000), vol. 41, pp. 90-91
„Dar Cuvântul lui Dumnezeu luminează pe tot omul care vine în lume nu prin învățătură, precum Îngerii, sau oamenii, ci mai degrabă ca Dumnezeu, Care, sădind în chip creator în fiecare dintre cei chemați la existență sămânța înțelepciunii, sau a cunoașterii lui Dumnezeu, sau plantându-i fiecăruia rădăcina înțelegerii, îl face astfel făptură rațională, arătând-o părtașă la firea Sa dumnezeiască și făcând să pătrundă în minte, ca niște suflări luminoase, strălucirea Lui negrăită, în modul și sensul știute numai de El*. Dar socotesc că nu trebuie să spunem despre acestea lucruri de prisos. De aceea și protopărintele Adam e văzut nu dobândind ca noi, în timp, calitatea de-a fi înțelept, ci îndată, din primul moment al facerii, se arată desăvârșit în înțelegere, păstrând în sine netulburată și curată luminarea dată firii de Dumnezeu și având demnitatea firii nerăpită.”
*Tâlcuirea Sfântului Dumitru Stăniloae: Pe de o parte, Dumnezeu a sădit în om sămânța înțelegerii, pe de alta, a sădit-o prin actul creației. Deci, pe de o parte ține de firea omului, dar, întrucât firea aceasta e creată, înțelegerea o are omul de la Dumnezeu, prin împărtășirea de Înțelepciunea sau de Cuvântul Lui. Omul e deosebit de Dumnezeu, dar nu cu totul tăiat de El. Chiar prin firea lui este deosebit de Dumnezeu, dar se află și în legătură cu Dumnezeu. Așa este și înțelegerea lui. O are legată de firea lui, dar legată și de Dumnezeu. E de o fire deosebită de a lui Dumnezeu, dar părtașă la Dumnezeu. Așa e și înțelegerea omului. E deosebită de a lui Dumnezeu, dar există ca părtașă la înțelepciunea lui Dumnezeu. Aceasta face ca înțelegerea lui Dumnezeu, de care se împărtășește, să ia în om forma proprie. Pe când în Dumnezeu e nemărginită din veci ca și existența Lui, în om e mărginită, dar însetată după nemărginire, însă putând căuta nemărginirea în mod amăgitor în eul propriu și în cele create (n.s. 159, pp. 90-91).
Sfântul Chiril al Alexandriei, Comentariu la Evanghelia Sfântului Ioan, Cartea a Noua, Introducere, în Părinți și Scriitori Bisericești (2000), vol. 41, p. 818
„Precum, o stea mai mică nu va rivaliza cu razele soarelui, dar nici piatra grea cu un munte mai înalt decât toți, așa nici înțelegerea oamenilor nu s-ar putea compara vreodată cu Înțelepciunea lui Dumnezeu.”
Sursa: http://ziarullumina.ro.
