„În vremea aceea a început Iisus să mustre cetățile în care se făcuseră cele mai multe minuni ale Sale, pentru că nu s-au pocăit: Vai ție, Horazine! Vai ție, Betsaida! Că, dacă în Tir și în Sidon s-ar fi făcut minunile ce s-au făcut în voi, de mult s-ar fi pocăit în sac și în cenușă. Dar zic vouă: Tirului și Sidonului le va fi mai ușor în ziua judecății decât vouă. Și tu, Capernaume, care ai fost înălțat până la cer, până la iad vei fi coborât. Căci, dacă s-ar fi făcut în Sodoma minunile ce s-au făcut în tine, ar fi rămas până astăzi. Dar zic vouă că pământului Sodomei îi va fi mai ușor în ziua judecății decât ție. În vremea aceea, răspunzând, Iisus a zis: Te slăvesc pe Tine, Părinte, Doamne al cerului și al pământului, căci ai ascuns acestea de cei înțelepți și pricepuți și le-ai descoperit pruncilor. Da, Părinte, căci așa a fost bunăvoința înaintea Ta.”
Pocăința ne eliberează din închisoarea păcatului
Sfântul Ioan Gură de Aur, Omilii la Matei, omilia XIV, IV, în Părinți și Scriitori Bisericești (1994), vol. 23, pp. 171-172
„Nimeni din cei care nu și-au șters aici pe pământ păcatele nu poate scăpa dincolo de pedeapsă; ci, după cum cei din închisori sunt duși cu lanțurile lor la tribunal, tot așa toate sufletele, când pleacă de aici, sunt duse la înfricoșătorul scaun de judecată, având în jurul lor fel de fel de lanțuri de păcate. Viața de aici nu-i deloc mai bună decât o închisoare; ci, după cum atunci când intrăm în locașul acela îi vedem pe toți înlănțuiți cu lanțuri, tot așa și în lume, dacă am îndepărta tot învelișul care acoperă fața lumii și al oamenilor, am intra în viața fiecăruia, în sufletul fiecăruia, atunci am vedea că fiecare este înlănțuit cu lanțuri mai grele decât cele de fier. (…) După cum pe un întemnițat îl nefericești când îl vezi legat la gât și la mâini, iar adeseori cu cătușe la picioare, tot așa și pe bogat, când îl vezi înconjurat de bogății nenumărate, nu-l socoti bogat pentru că are bogății, ci nefericit, tocmai din pricina lor! În afară de aceste lanțuri, mai are și crud temnicer: urâta dragoste de bani, care nu-l lasă să treacă pragul închisorii, (…) convingându-l să se bucure chiar de aceste lanțuri, ca să nu mai aibă nicio nădejde de scăpare din relele ce l-au cuprins. (…) Nici plăcerile trupești nu sunt mai bune decât dragostea de bani și de avere, ba chiar mai rele, pentru că pângăresc și trupul împreună cu sufletul și aduc și peste unul, și peste altul nenumărate boli. Pentru acestea toate, să rugăm pe Izbăvitorul sufletelor noastre să sfărâme și lanțurile, să îndepărteze de noi și pe acest groaznic temnicer și, eliberându-ne de greutatea acelor lanțuri de fier, să ne facă mintea mai ușoară decât pasărea. Rugându-L acestea, să aducem și pe cele ale noastre: râvnă, gând curat și voință bună. Așa vom putea, chiar în scurtă vreme, să scăpăm de păcatele care ne stăpânesc, să cunoaștem starea fericită în care eram mai înainte și să primim în schimb libertatea cuvenită.”
Sursa: http://ziarullumina.ro.
