Fiul Omului, Domn al sâmbetei
„În vremea aceea mergea Iisus într-o zi de sâmbătă printre semănături, iar Ucenicii Lui au flămânzit și au început să smulgă spice și să mănânce. Văzând aceasta, fariseii au zis Lui: Iată, Ucenicii Tăi fac ceea ce nu se cuvine să facă sâmbăta. Iar El le-a zis: Oare n-ați citit ce-a făcut David când au flămânzit el și cei ce erau cu el? Cum a intrat în casa Domnului și a mâncat pâinile punerii-înainte, pe care nu se cuvenea lui să le mănânce, nici celor ce erau cu el, ci numai preoților? Sau n-ați citit în Lege că preoții, sâmbetele, în Templu, calcă legea sâmbetei și sunt fără de vină? Ci grăiesc vouă că aici se află Acela care este mai mare decât Templul. Dacă știați ce înseamnă: «Milă voiesc, iar nu jertfă», n-ați fi osândit pe cei nevinovați. Pentru că Fiul Omului este Domn și al sâmbetei.”
Sabatul creștinului și Sabatul Domnului
Origen, Omilii la Cartea Numerii, Omilia XXIII, Cap. IV, în Părinți și Scriitori Bisericești (1981), vol. 6, pp. 201-202
„Lepădând însă formele iudaice ale Sabatului, să vedem ce trebuie să însemne pentru un creștin ținerea Sabatului. În ziua Sabatului nu trebuie să te dedai niciunei lucrări de lume, ci să te abții de la toate lucrările veacului, să nu îndeplinești nimic lumesc, să te lași liber preocupărilor duhovnicești, să vii la Biserică, să deschizi urechile la citirile sfinte și la predici, să cugeți despre lucrurile cerului, să te arăți îngrijorat de viitor, să-ți imaginezi înaintea ochilor Judecata din urmă, să îndrepți atenția nu asupra lucrurilor trecătoare și văzute, ci asupra calităților viitoare și nevăzute. Aceasta înseamnă ținerea Sabatului pentru un creștin. (…) Pe Dumnezeu Îl vedem totdeauna la lucru, nu există un Sabat în care Dumnezeu să nu fie activ, în care să nu producă, zi în care să nu răsară soarele Său peste cei răi și peste cei buni și să trimită ploaie peste cei drepți și peste cei nedrepți (Matei 5, 45), în care să nu răsară în munți iarbă și verdeață, spre folosul oamenilor (Psalmi 146, 8), în care să nu rănească și să nu tămăduiască (Iov 5, 18), în care să nu trimită în iad și să nu scoată (Deuteronom 32, 39), în care să nu omoare și să învieze (II Regi 2, 6). Chiar și Domnul răspunde, în Evanghelii, iudeilor care Îl acuzaseră că lucrează și tămăduiește în zi de Sabat: Tatăl Meu până acum lucrează și Eu lucrez (Ioan 5, 17), demonstrând prin aceasta că în acest veac nu există și un Sabat în care Dumnezeu Se odihnește, ci El veghează necontenit asupra mersului lumii și a destinului neamului omenesc. Căci de la început El a făcut ființele și a creat substanțele, în așa număr încât în înțelepciunea Sa de Creator le știe până la desăvârșirea lumii, cum zice Scriptura, până la sfârșitul veacului (Matei 28, 20). El nu încetează a acționa asupra lor prin Providența Sa și prin Iconomia Sa. Este și un Sabat în care Dumnezeu Se odihnește de toate lucrurile Sale, veacul viitor, când nu mai este durere, întristare și suspin, și Dumnezeu va fi toate întru toți.”
Sursa: http://ziarullumina.ro
