Fiul Omului, Domn al sâmbetei
„În vremea aceea mergea Iisus într-o zi de sâmbătă printre semănături, iar Ucenicii Lui au flămânzit și au început să smulgă spice și să mănânce. Văzând aceasta, fariseii au zis Lui: Iată, Ucenicii Tăi fac ceea ce nu se cuvine să facă sâmbăta. Iar El le-a zis: Oare n-ați citit ce-a făcut David când au flămânzit el și cei ce erau cu el? Cum a intrat în casa Domnului și a mâncat pâinile punerii-înainte, pe care nu se cuvenea lui să le mănânce, nici celor ce erau cu el, ci numai preoților? Sau n-ați citit în Lege că preoții, sâmbetele, în Templu, calcă legea sâmbetei și sunt fără de vină? Ci grăiesc vouă că aici se află Acela care este mai mare decât Templul. Dacă știați ce înseamnă: «Milă voiesc, iar nu jertfă», n-ați fi osândit pe cei nevinovați. Pentru că Fiul Omului este Domn și al sâmbetei.”
Neajunsurile Legii Vechi
Sfântul Chiril al Alexandriei, Glafire la Facere, Cartea a Doua a Glafirelor la Facere, 1, în Părinți și Scriitori Bisericești (1992), vol. 39, p. 49
„Dumnezeul tuturor a dat legea spre ajutor, după cum s-a scris (Galateni 3, 24). Căci ea e îndrumătoare (pedagog). Dar taina lui Hristos desăvârșește. Căci nu e deloc greu să vedem aceasta din însăși Sfintele Scripturi, noi care dobândim această credință din ele și aflăm adevărul din ea. Ne ajută spre a cunoaște aceasta dumnezeiescul Pavel, care zice despre cele două Testamente: Porunca dată întâi se desființează pentru neputința și nefolosul ei. Căci legea n-a desăvârșit nimic; prin ea și-a făcut cale nădejdea în ceva mai bun, prin care ne apropiem de Dumnezeu (Evrei 7, 18-19). Deci se poate înainta foarte ușor spre familiaritatea cu Dumnezeu nu prin întâia poruncă mozaică, ci prin nădejdea de care s-a spus că își face cale prin ea, care a fost socotită de învățătorul celor tainice, care a văzut adevărul, că încununează poruncile date.”
Sfântul Chiril al Alexandriei, Glafire la Facere, Cartea a Doua a Glafirelor la Facere, 1, în Părinți și Scriitori Bisericești (1992), vol. 39, pp. 50-51
„(…) Legea e neputincioasă și se arată foarte slabă în a desăvârși spre sfințenie. Iar că îndreptarea și slujirea lui Dumnezeu în Hristos e mai bună, auzi de la Dumnezeu Care strigă limpede prin glasul prorocului, celor ce cinstesc slujirea legii și rămân alipiți cu tărie de porunca veche zicând: spălați-vă, fiți curați (Isaia 1, 15): Milă voiesc și nu jertfă și cunoașterea lui Dumnezeu mai mult decât arderile de tot (Matei 12, 7). În Hristos am fost miluiți și în El am văzut spiritual pe Tatăl și am cunoscut pe Dumnezeu Cel prin fire.”
Sfântul Chiril al Alexandriei, Glafire la Ieșire, Cartea a Doua a Glafirelor la Ieșire, 2, în Părinți și Scriitori Bisericești (1992), vol. 39, p. 307
„Căci nimeni nu se îndreptează din lege, după cum s-a scris (Romani 3, 20). Dar și legea va fi de viață făcătoare și se va elibera de amărăciunea literei, când se va face arătătoare a tainei lui Hristos. Căci sfârșitul legii este Hristos spre mântuirea a tot celui ce crede (Romani 10, 4), când ea se înțelege duhovnicește.”
Sursa: http://ziarullumina.ro
