„În vremea aceea, vorbind Iisus mulțimilor, iată Mama și frații Lui stăteau afară, căutând să-I vorbească. Cineva I-a zis: Iată, Mama Ta și frații Tăi stau afară, căutând să-Ți vorbească. Iar El i-a zis: Cine este mama Mea și cine sunt frații Mei? Și întinzând mâna către Ucenicii Săi, a zis: Iată mama Mea și frații Mei. Că oricine va face voia Tatălui Meu Celui din Ceruri, acela Îmi este frate și soră și mamă. În aceeași zi, ieșind Iisus din casă, ședea lângă mare. Și s-au adunat la El mulțimi multe, încât intrând în corabie ședea în ea și toată mulțimea stătea pe țărm. Și le-a grăit lor multe, în pilde.”
Împlinirea voii lui Dumnezeu
Sfântul Ciprian, Despre rugăciunea domnească, XII-XVI, în Părinți și Scriitori Bisericești (1981), vol. 3, pp. 471-474
„Noi, creștinii, care am început să numim în rugăciune pe Dumnezeu Tată, ne rugăm să vină la noi și Împărăția lui Dumnezeu. Adăugăm și zicem: Facă-se voia Ta în cer și pe pământ nu pentru ca Dumnezeu să facă ce vrea El, ci pentru ca să putem noi face ce vrea Dumnezeu. Căci cine-L împiedică pe Dumnezeu să facă ce vrea? Dar fiindcă suntem împiedicați de diavolul să ne supunem lui Dumnezeu cu tot sufletul și cu toate faptele noastre, de aceea ne rugăm să se facă în noi voința lui Dumnezeu. Și ca să se facă aceasta în noi, este nevoie de voința lui Dumnezeu, adică de ajutorul și de ocrotirea Lui, fiindcă nimeni nu este puternic prin forțele sale, ci prin voia și mila lui Dumnezeu. (…) Cerem să se îndeplinească voința lui Dumnezeu în cer și pe pământ, fiindcă și una, și alta au în vedere ființa noastră, mântuirea noastră. De vreme ce avem trupul din pământ și sufletul din cer (Facerea 2, 7), suntem în același timp pământ și cer și de aceea ne rugăm să se facă voia lui Dumnezeu și-ntr-o parte și-n cealaltă, adică și în corp, și în spirit. Căci este luptă între corp și spirit și zilnică neînțelegere și confruntare între acești doi adversari încât nu facem ceea ce voim, pentru că spiritul tinde la cele cerești și divine, pe când corpul poftește la cele pământești și vremelnice. Și de aceea cerem ca între acestea două, cu darul și ajutorul lui Dumnezeu, să fie unire, pentru ca Dumnezeu cu voința Lui să ne mântuiască și sufletul și corpul, să ne țină sănătos sufletul renăscut prin El. (…) De aceea și în rugăciuni zilnice și continuu cerem să se facă pentru noi voia lui Dumnezeu și în cer și pe pământ; fiindcă voia lui Dumnezeu este să se supună cele pământești celor cerești; să fie conducătoare cele spirituale și divine. (…) Să facem rugăciunea noastră pentru mântuirea tuturor, pentru ca, precum în cer, adică în noi, s-a făcut voia lui Dumnezeu, căci prin credința noastră, suntem din cer, la fel și pe pământ, adică în cei ce nu voiesc să creadă, să se facă voia lui Dumnezeu, pentru ca toți cei ce aparțin primei nașteri, pământene, să înceapă a fi cerești, născuți din apă și din duh (Ioan 3, 5).”
Sfântul Ciprian, Despre rugăciunea domnească, XIII, în Părinți și Scriitori Bisericești (1981), vol. 3, p. 471
„(…) Zicem: Facă-se voia Ta în cer și pe pământ nu pentru ca Dumnezeu să facă ce vrea El, ci pentru ca să putem noi face ce vrea Dumnezeu. Căci cine-L împiedică pe Dumnezeu să facă ce vrea? Dar fiindcă suntem împiedicați de diavolul să ne supunem lui Dumnezeu cu tot sufletul și cu toate faptele noastre, de aceea ne rugăm să se facă în noi voința lui Dumnezeu. Și ca să se facă aceasta în noi, este nevoie de voința lui Dumnezeu, adică de ajutorul și de ocrotirea Lui, fiindcă nimeni nu este puternic prin forțele sale, ci prin voia și mila lui Dumnezeu.”
Sfântul Ciprian, Despre rugăciunea domnească, XV, în Părinți și Scriitori Bisericești (1981), vol. 3, pp. 472-473
„Cerem să se îndeplinească voința lui Dumnezeu în cer și pe pământ, fiindcă și una, și alta au în vedere ființa noastră, mântuirea noastră. De vreme ce avem trupul din pământ și sufletul din cer (Facerea 2, 7), suntem în același timp pământ și cer și de aceea ne rugăm să se facă voia lui Dumnezeu și-ntr-o parte, și-n cealaltă, adică și în corp, și în spirit. Căci este luptă între corp și spirit și zilnică neînțelegere și confruntare între acești doi adversari încât nu facem ceea ce voim, pentru că spiritul tinde la cele cerești și divine, pe când corpul poftește la cele pământești și vremelnice. Și de aceea cerem ca între acestea două, cu darul și ajutorul lui Dumnezeu, să fie unire, pentru ca Dumnezeu cu voința Lui să ne mântuiască și sufletul, și corpul, să ne țină sănătos sufletul renăscut prin El. (…) De aceea și în rugăciuni zilnice și continuu cerem să se facă pentru noi voia lui Dumnezeu și în cer, și pe pământ; fiindcă voia lui Dumnezeu este să se supună cele pământești celor cerești; să fie conducătoare cele spirituale și divine.”
Sfântul Ciprian – Despre rugăciunea domnească, XVI, în Părinți și Scriitori Bisericești (1981), vol. 3, p. 474
„(…) Să facem rugăciunea noastră pentru mântuirea tuturor, pentru ca, precum în cer, adică în noi, s-a făcut voia lui Dumnezeu, căci prin credința noastră suntem din cer, la fel și pe pământ, adică în cei ce nu voiesc să creadă, să se facă voia lui Dumnezeu, pentru ca toți cei ce aparțin primei nașteri, pământene, să înceapă a fi cerești, născuți din apă și din duh (Ioan 3, 5).”
Sursa: http://ziarullumina.ro
