Evanghelia zilei (Matei 12, 9-13)

Iisus vindecă în zi de sâmbătă

„În vremea aceea a venit Iisus în sinagoga iudeilor. Și iată era acolo un om având mâna uscată. Și L-au întrebat, zicând: Se cuvine, oare, a vindeca în zi de sâmbătă? Ca să-L învinuiască. Iar El le-a zis: Cine va fi între voi omul care va avea o oaie și, de va cădea ea sâmbăta în groapă, nu o va apuca și o va scoate? Dar cu cât se deosebește omul de oaie! De aceea se cade a face bine sâmbăta. Atunci i-a zis omului: Întinde mâna ta. El a întins-o și s-a făcut sănătoasă ca și cealaltă.”


Adevăratul sabat

Sfântul Ioan Gură de Aur, Omilii la Matei, Omilia XXXIX, III, în Părinți și Scriitori Bisericești (1994), vol. 23, p. 478

„Sâmbăta a fost făcută pentru om, și nu omul pentru sâmbătă (Marcu 2, 27).

– Dar atunci pentru ce a fost pedepsit cel ce a adunat lemne sâmbăta? (Numerii 15, 32-36)

– Pentru că dacă ar fi fost disprețuite legile chiar de la început, cu greu ar mai fi fost păzite mai târziu. Că multe și mari foloase a adus sâmbăta la început; de pildă, i-a făcut pe iudei să fie blânzi și iubitori de oameni față de cei ai lor; i-a învățat că Dumnezeu este Creatorul și purtătorul de grijă, după cum zice Iezechiel (Iezechiel 20, 12, 20), i-a învățat să se depărteze încetul cu încetul de păcat și i-a făcut să fie cu luare aminte la cele duhovnicești. Dacă, atunci când le-a dat legea despre păzirea sâmbetei, Dumnezeu ar fi spus: Sâmbăta faceți fapte bune, dar nu faceți fapte rele!, iudeii n-ar fi păzit porunca. Dumnezeu însă a interzis fără deosebire orice fel de faptă și a spus: Sâmbăta să nu faceți nimic! Și nici așa n-au ascultat. Când Domnul a dat poruncile pentru păzirea sâmbetei a lăsat să se înțeleagă că vrea atât numai, ca iudeii să se depărteze de păcat. Că spune Dumnezeu: Nimic să nu faceți sâmbăta în afară de cele ce trebuie făcute pentru suflet (Ieșirea 12, 16). În templu sâmbăta se lucra; și se lucra cu zor și de două ori mai mult decât în zilele de lucru. Astfel Domnul, prin umbră, îi face să întrezărească adevărul.”

Sfântul Macarie Egipteanul, Cele cincizeci de omilii duhovnicești, Omilia XXXV, 1, în Părinți și Scriitori Bisericești (1992), vol. 34, p. 243

„Odinioară, în vremea sabatului celui prefigurativ, deși (oamenii) se odihneau cu trupul, sufletele lor erau încătușate în răutăți și păcate. Or, acesta este sabatul cel adevărat, odihna cea adevărată, când sufletul este curat și nu împlinește cugetele lui Satan, când se odihnește în liniștea și bucuria cea veșnică a Domnului.”

Sfântul Chiril al Alexandriei, Închinare în Duh și Adevăr, Cartea a Șaisprezecea, în Părinți și Scriitori Bisericești (1991), vol. 38, p. 543

„Desigur, Dumnezeu a rânduit și odinioară ca toți să se odihnească de lucru sâmbăta. Dar cei încre­din­țați cu slujba dumnezeiască și rân­duiți să petreacă în cortul sfânt săvârșeau totuși cele sfinte. (…) Așadar, ne vom opri și noi în Hristos de la străduințele pământești, împlinind sabatismul spiritual. Dar nu ne vom opri de la faptele sfințite, adică de la datoria de-a aduce lui Dumnezeu jertfe duhovnicești și daruri spirituale.”

Sursa: http://ziarullumina.ro

Total
120
Shares
Previous Post

Rugăciune la revărsatul zorilor, a Cuviosului Sofronie de la Essex

Next Post

Nu vreau să merg la Biserică pentru că preotul este așa și pe dincolo…

Related Posts