Pilda neghinei
„În vremea aceea Iisus a intrat în casă, iar Ucenicii Lui s-au apropiat de El, zicând: Lămurește-ne nouă pilda cu neghina din țarină. El, răspunzând, le-a zis: Cel ce seamănă sămânța cea bună este Fiul Omului; Țarina este lumea, sămânța cea bună sunt fiii Împărăției, iar neghina sunt fiii celui-rău. Dușmanul care a semănat-o este diavolul, secerișul este sfârșitul lumii, iar secerătorii sunt Îngerii. Și, după cum se alege neghina și se arde în foc, așa va fi la sfârșitul veacului: Trimite-va Fiul Omului pe Îngerii Săi, care vor culege din Împărăția Lui toate smintelile și pe cei ce fac fărădelegea și-i vor arunca pe ei în cuptorul cel de foc; acolo va fi plângerea și scrâșnirea dinților. Atunci cei drepți vor străluci ca soarele în Împărăția Tatălui lor. Cel ce are urechi de auzit să audă.”
De ce vorbea Mântuitorul în pilde?
Sfântul Ioan Gură de Aur, Omilii la Matei, omilia XLVII, I, în Părinți și Scriitori Bisericești (1994), vol. 23, pp. 545-546
„După ce Evanghelistul ne-a arătat care era gândul lui Hristos, anume că le grăia în pilde, nu pentru ca ascultătorii Săi să nu priceapă nimic, ci ca să-i facă să-L întrebe, Evanghelistul a adăugat: Și fără de pilde nu le grăia nimic, cu toate că Hristos a grăit multe fără pilde. Și totuși atunci nimeni nu I-a pus vreo întrebare. Pe profeți, iudeii de altădată adeseori îi întrebau, de pildă pe Iezechiel și pe mulți alții; iudeii de acum însă n-au făcut lucrul acesta, deși spusele Domnului erau în stare să le tulbure sufletul și să-i îndemne să-L întrebe. Și doar pildele îi amenințau cu cea mai mare pedeapsă; totuși pe iudei nici lucrul acesta nu i-a mișcat; de aceea Hristos i-a lăsat și a plecat. (…) A plecat la casa Lui și nici un cărturar n-a mers după Dânsul. De aici se vede că nu pentru altă pricină se țineau cărturarii după El, ci ca să-L prindă în cuvânt. Văzând deci, Hristos, că nu înțeleg cuvintele Sale, i-a lăsat. Și s-au apropiat Ucenicii Lui, întrebându-L despre Pilda neghinelor (Matei 13, 36). Acum s-au apropiat de El să-L întrebe, deși sunt cazuri când voiau să știe ceva, dar se temeau să-L întrebe.
– De unde le-a venit acumUcenicilor îndrăznirea?
– Auziseră pe Hristos spunându-le: Vouă vi s-a dat să cunoașteți tainele Împărăției Cerurilor (Matei 13, 11) și au prins curaj. De aceea Îl și întreabă îndeosebi; nu de teama de a da naștere la invidie în sufletul multora, ci pentru a păzi legea Stăpânului, Care le spusese: Iar acestora nu li s-a dat! (Matei 13, 11).
– Dar pentru ce Ucenicii lasă la o parte pilda cu aluatul și pilda cu grăuntele de muștar și-L întreabă numai despre pilda neghinelor?
– Le-au lăsat pe celelalte la o parte pentru că erau mai clare; voiau însă să cunoască tâlcul acesteia și pentru că era înrudită cu Pilda semănătorului, dar și pentru că pilda aceasta cuprindea mai multe învățături. Nu se poate spune, apoi, că Ucenicii doreau să afle dacă nu cumva Domnul le spune același lucru a doua oară. Văzuseră doar câtă amenințare cuprindea Pilda neghinelor. De aceea nici Domnul nu-i ține de rău, ci le împlinește dorința.”
Sfântul Chiril al Alexandriei, Comentariu la Evanghelia Sfântului Ioan, Cartea a Treia, Cap. 6, în Părinți și Scriitori Bisericești (2000), vol. 41, pp. 364-365
„Era obiceiul Mântuitorului Hristos, când vorbește despre tainele dumnezeiești și vestite mai înainte, să le expună prin ghicituri și nu să le prezinte în mod foarte străveziu. Căci nu dăruiește neacoperit cuvântul atât de sfânt celor întinați și lipsiți de evlavie ca să-l calce fără sfială; dar, ascunzându-l în vălul ghiciturilor, nu-l face nestrăveziu celor înțelegători. Însă când vede pe unii dintre ascultători lipsiți de învățătură și neînțelegând nimic din cele grăite, înălbește clar ceea ce voiește să arate și, înlăturând toată ceața din cuvânt, înfățișează goală și ușor de văzut toată cunoștința tainei, făcându-le nejustificată și prin aceasta necredința. Iar că Îi era obișnuit, precum am spus, să acopere cuvântul în oarecare umbră și ascunzime, ne arată El Însuși, spunând în Cartea Psalmilor: Deschide-voi în pilde gura Mea (Psalmi 77, 2). Dar va întări nu mai puțin această afirmație a noastră și ne va dovedi că nu e greșită și fericitul proroc Isaia, zicând: Că iată împărat drept va împărăți și căpeteniile cu judecată vor stăpâni. Și va fi omul ascunzând cuvintele sale (Isaia 32, 1). Iar Împărat care va împărăți peste noi spune că este Acela care zice: Eu am fost pus împărat de El peste Sion, muntele cel sfânt al Lui, ca să vestesc porunca Domnului (Psalmi 2, 6). Iar cu judecată, adică cu dreptate în toate, zice că vor stăpâni căpeteniile sau Sfinții Ucenici, care au cerut Mântuitorului Hristos de multe ori să le explice cuvintele Lui ascunse, zicând: Lămurește-ne pilda (Matei 13, 36). Iar când L-au întrebat: Pentru ce vorbești mulțimii în pilde?, arată, spunând clar: Pentru că văzând, nu văd și auzind, nu aud, nici nu înțeleg (Luca 8, 10). Căci nu erau vrednici de Dumnezeu, Care judecă drept și Care a hotărât aceasta pentru ei.”
Sfântul Ioan Gură de Aur, Omilii la Matei, omilia XLVII, I, în Părinți și Scriitori Bisericești (1994), vol. 23, p. 545
„(…) Evanghelistul ne-a arătat care era gândul lui Hristos, anume că le grăia în pilde, nu pentru ca ascultătorii Săi să nu priceapă nimic, ci ca să-i facă să-L întrebe.”
Sursa: http://ziarullumina.ro
