Interpretarea Legii
„În vremea aceea, cunoscându-L pe Iisus, oamenii din ținutul Ghenizaretului au trimis în tot acel ținut și au adus la El pe toți bolnavii. Și-L rugau ca numai să se atingă de poala hainei Lui; și câți se atingeau, se vindecau. Atunci au venit din Ierusalim la Iisus fariseii și cărturarii, zicând: De ce Ucenicii Tăi încalcă datina bătrânilor? Căci nu-și spală mâinile când mănâncă pâine. Iar El, răspunzând, le-a zis: Dar voi de ce călcați porunca lui Dumnezeu pentru datina voastră? Căci Dumnezeu a zis: «Cinstește pe tatăl tău și pe mama ta, iar cine vorbește de rău pe tată sau pe mamă, cu moarte să se sfârșească». Voi însă spuneți: Cel care va zice tatălui său sau mamei sale: Cu ce te-aș fi putut ajuta este dăruit lui Dumnezeu, acela nu va cinsti pe tatăl său ori pe mama sa; și ați desființat cuvântul lui Dumnezeu pentru datina voastră. Fățarnicilor, bine a prorocit despre voi Isaia, când a zis: «Poporul acesta Mă cinstește cu buzele, dar inima lor este departe de Mine. În zadar Mă cinstesc ei, învățând învățături ce sunt porunci ale oamenilor». Și, chemând la Sine mulțimile, le-a zis: Ascultați și înțelegeți: Nu ceea ce intră în gură spurcă pe om, ci ceea ce iese din gură, aceea spurcă pe om.“
Gândirea, vorbirea și purtarea
Sfântul Grigorie de Nyssa, Despre desăvârșire, către monahul Olimpiu, în Părinți și Scriitori Bisericești (1998), vol. 30, p. 475
„Ce călăuză vom avea noi pentru a ajunge la ținta convorbirii noastre, pe care ne-am pus-o chiar de la început, căutând să aflăm cum cineva ar putea izbuti să fie desăvârșit în viață? Cred că, dacă cineva s-ar gândi continuu la aceea că este părtaș al preacinstitului nume al Domnului și se va purta ca atare, după dogmele Sfinților Apostoli, atunci acesta va trebui să arate asupra sa și puterea celorlalte nume prin care se lămurește numele Hristos, făcându-se în viața sa părtaș al fiecăruia dintre aceste nume. Cu alte cuvinte, eu spun că trei sunt podoabele care trebuie să înfrumusețeze viața creștinului: fapta, cuvântul și gândul. Începutul oricărui cuvânt este gândul. Cuvântul vine în al doilea rând, după gândire, căci el descoperă prin grai gândirea deja întipărită în suflet. În rândul al treilea, după gând și după cuvânt vine fapta, care aduce la îndeplinire ceea ce a fost gândit de cineva. Ținând seama de cele de mai sus, suntem datori ca în viața noastră să luăm aminte cu multă grijă atât cu cuvântul, cât și cu fapta și gândul, la acele sfinte nume tâlcuitoare ale numelui Hristos, ca nu cumva sau cuvântul, sau gândul, sau lucrul să ne ducă în afară de puterea acelor nume înalte. Fiindcă Sfântul Apostol Pavel ne spune că tot ce nu este din credință este păcat, este absolută nevoie ca acela care înțelege aceasta să mărturisească cum că tot cuvântul, sau lucrul, sau gândul care nu duce la Hristos duce în genere la ceea ce este potrivnic lui Hristos. Ceea ce este în afară de lumină și de viață nu este cu putință să nu fie în întuneric sau în moarte.”
Sursa: http://ziarullumina.ro.
