Mărturisirea lui Petru
„În vremea aceea, venind Iisus în părțile Cezareei lui Filip, îi întreba pe Ucenicii Săi, zicând: Cine zic oamenii că sunt Eu, Fiul Omului? Iar ei au răspuns: Unii spun că ești Ioan Botezătorul, alții, Ilie, alții, Ieremia sau unul dintre proroci. Atunci Iisus le-a zis: Dar voi cine ziceți că sunt Eu? Răspunzând, Simon-Petru a zis: Tu ești Hristos, Fiul lui Dumnezeu Celui viu. Iar Iisus, răspunzând, i-a zis: Fericit ești, Simone, fiul lui Iona, că nu trup și sânge ți-au descoperit ție aceasta, ci Tatăl Meu Cel din Ceruri. Și Eu îți zic ție că tu ești Petru și pe această piatră voi zidi Biserica Mea și porțile iadului nu o vor birui. Și îți voi da cheile Împărăției Cerurilor; și orice vei lega pe pământ va fi legat și în Ceruri, și orice vei dezlega pe pământ va fi dezlegat și în Ceruri.”
Lucrarea Apostolilor și chemarea noastră la propovăduire
Sfântul Ioan Gură de Aur, Omilii la Matei, omilia XLVI, II, în Părinți și Scriitori Bisericești (1994), vol. 23, pp. 540-541
„Dacă doisprezece oameni au plămădit toată lumea, gândește-te cât de păcătoși și de răi suntem noi, când nu putem aduce la credință pe cei ce au rămas, deși suntem atât de mulți, deși suntem destul aluat pentru a plămădi mii de lumi.
Mi s-ar putea însă spune:
– Aceia au fost apostoli!
– Și ce-i cu asta? N-au trăit și ei cum trăiești și tu? N-au crescut și ei în orașe? Nu s-au bucurat de aceleași lucruri? N-au avut și ei câte o meserie? Erau, oare, Îngeri? S-au pogorât din cer?
– Nu, dar au făcut minuni!
– Nu minunile i-au făcut pe ei minunați! Până când vom întrebuința minunile făcute de apostoli ca scuză pentru trândăvia noastră? Uită-te la ceata Sfinților. Nu strălucesc datorită minunilor. Mulți au izgonit demoni, dar pentru că au săvârșit fărădelegi, n-au ajuns minunați, ci chiar au fost pedepsiți.
– Atunci, ce i-a făcut mari pe apostoli?
Disprețul averilor, disprețul slavei, despărțirea de toate grijile și afacerile lumești. Dacă n-ar fi făcut asta, ci ar fi fost robii patimilor, chiar dacă ar fi înviat mii de morți, n-ar fi avut niciun folos, ci ar fi fost socotiți niște șarlatani. Așa că viața omului îl face pe om strălucit. Ea atrage Harul Duhului. Ce minune a făcut Ioan Botezătorul, cel care a adus la pocăință atâtea orașe? Că n-a făcut nicio minune, ascultă-l pe evanghelist: Ioan n-a făcut nicio minune (Ioan 10, 4).”
Sfântul Chiril al Alexandriei, Comentariu la Evanghelia Sfântului Ioan, Cartea a Doua, Cap. V, în Părinți și Scriitori Bisericești (2000), vol. 41, pp. 227-228
„Hristos Se arată preocupat de mântuirea tuturor celor chemați, dar nu spune niciun cuvânt despre hrana trupului Său, deși era obosit de călătorie, cum s-a scris (Ioan 4, 6). Prin aceasta voia iarăși să folosească pe învățătorii din Biserici și să-i convingă să uite de toată oboseala și să pună străduința pentru cei ce vor să se mântuiască mai presus de toată grija față de trup. Căci vai, zice prorocul, de cei ce fac lucrul Domnului cu lene (Ieremia 48, 10).”
Sfântul Chiril al Alexandriei, Comentariu la Evanghelia Sfântului Ioan, Cartea a Zecea, Capitolul al Doilea, în Părinți și Scriitori Bisericești (2000), vol. 41, pp. 951-952
„Cine ne va despărți pe noi de iubirea lui Hristos? Necazul, sau strâmtorarea, sau prigoana, sau foamea, sau lipsa de îmbrăcăminte, sau primejdia, sau sabia? (Romani 8, 35). Auzi cum făgăduiește că nu va fi nimic care să se opună sau să taie puterea iubirii lui față de Hristos?”
Sursa: http://ziarullumina.ro.
