Dojana lui Petru
„În vremea aceea Iisus a poruncit Ucenicilor Lui să nu spună nimănui că El este Hristos. De atunci a început Iisus să spună Ucenicilor Lui că El trebuie să meargă la Ierusalim și să pătimească multe de la bătrâni și de la arhierei și de la cărturari și să fie omorât și a treia zi să învieze. Și Petru, luându-L la o parte, a început să-L dojenească, zicându-I: Fie-Ți milă de Tine, să nu Ți se întâmple Ție aceasta. Iar El, întorcându-Se, a zis lui Petru: Mergi înapoia Mea, satano! Sminteală Îmi ești; că nu cugeți cele ale lui Dumnezeu, ci cele ale oamenilor. Atunci Iisus a zis Ucenicilor Săi: Dacă vrea cineva să vină după Mine, să se lepede de sine, să-și ia crucea și să-Mi urmeze Mie.”
Cum să înțelegem lepădarea de sine?
Sfântul Vasilie cel Mare, Regulile mari, Cap. II, Î. 8, R. I, în Părinți și Scriitori Bisericești (1989), vol. 18, p. 235
„(…) Acela se leapădă de sine, care se dezbracă de omul cel vechi cu faptele lui (Coloseni 3, 9), de cel stricat prin poftele rătăcirii (Efeseni 4, 22). El se leapădă și de patimile lumești, care pot împiedica scopul pietății. Un asemenea om îi va socoti ca părinți adevărați pe aceia care l-au născut în Hristos Iisus prin Evanghelie (I Corinteni 4, 15), iar ca frați pe cei care au primit același Duh al înfierii și va privi toate averile ca străine, precum și sunt în realitate. Cu un cuvânt, cum poate să mai fie părtaș grijilor lumii cel pentru care s-a răstignit lumea întreagă prin Hristos și el pentru lume? (Galateni 6, 14)”
Sfântul Ioan Gură de Aur, Omilii la Matei, Omilia LV, I, în Părinți și Scriitori Bisericești (1994), vol. 23, p. 635
„Să te lepezi de tine însuți!, adică: Să n-ai nimic comun cu tine însuți, ci să te dai primejdiilor, muncilor; așa suflet să ai, ca și cum n-ai suferi tu acestea, ci altul! Și n-a spus: Să se tăgăduiască, ci: Să se lepede. Iar a te lepăda e mai mult decât a te tăgădui. Și să-și ia crucea lui. Luarea crucii este o urmare a lepădării de sine. Și ca să nu socotești că a te lepăda de tine înseamnă numai a suferi cuvintele rele, ocările și insultele, Hristos spune până unde trebuie să meargă lepădarea de sine; adică până la moarte, chiar moartea rușinoasă. De aceea n-a spus: Să se lepede de sine până la moarte, ci: Să-și ia crucea lui arătând moartea cea rușinoasă – și că nu trebuie făcută aceasta o dată, nici de două ori, ci toată viața.”
Sfântul Vasilie cel Mare, Regulile mici, Î. 237, în Părinți și Scriitori Bisericești (1989), vol. 18, p. 419
„Întrebarea 237: Care suflet se îndrumă spre voia lui Dumnezeu? Răspuns: Cel care a primit propunerea Domnului, Care a zis: Dacă vine cineva către Mine, să se lepede de sine și să-și ia crucea sa și să-Mi urmeze Mie (Matei 16, 24; Luca 14, 26). Căci dacă cineva nu va reuși mai întâi să se lepede de sine și să-și ia crucea va afla, pe măsură ce avansează, multe piedici care vin de la sine însuși, (împiedicându-l) să urmeze Domnului.”
Sursa: http://ziarullumina.ro
