Ispitirea lui Petru
În vremea aceea Iisus a poruncit Ucenicilor Lui să nu spună nimănui că El este Hristos. De atunci a început Iisus să spună ucenicilor Lui că El trebuie să meargă la Ierusalim și să pătimească multe de la bătrâni și de la arhierei și de la cărturari și să fie omorât și a treia zi să învieze. Și Petru, luându-L la o parte, a început să-L dojenească, zicându-I: Fie-Ți milă de Tine, să nu Ți se întâmple Ție aceasta. Iar El, întorcându-Se, a zis lui Petru: Mergi înapoia Mea, satano! Sminteală Îmi ești; că nu cugeți cele ale lui Dumnezeu, ci cele ale oamenilor. Atunci Iisus a zis ucenicilor Săi: Dacă vrea cineva să vină după Mine, să se lepede de sine, să-și ia crucea și să-Mi urmeze Mie.
Cum să mă mântuiesc?
Viața Sfântului Macarie Egipteanul, III, 23, în Părinți și Scriitori Bisericești (1992), vol. 34, p. 62
„Un frate a venit la avva Macarie Egipteanul și i-a zis: Avva, spune-mi cum să mă mântuiesc? Și a răspuns bătrânul: Du-te la morminte și ocărăște pe cei morți! Deci, plecând fratele, a ocărât și a bătut cu pietre (mormântul); apoi venind a spus bătrânului, iar acela i-a zis: Nu ți-au vorbit nimic? Și el a răspuns: Nu. Atunci i-a zis bătrânul: Du-te iarăși, mâine, și de data aceasta laudă-i. Deci, ducându-se fratele, i-a lăudat; i-a numit apostoli, sfinți și drepți, apoi întorcându-se, a zis: I-am lăudat. Și l-a întrebat bătrânul: Nu ți-au răspuns nimic? Iar fratele a zis: Nu. Atunci bătrânul a zis: Vezi, le-ai spus vorbe de ocară și ei nu ți-au răspuns nimic; și le-ai spus vorbe de laudă și nu ți-au vorbit. Tot așa și tu: dacă vrei să te mântuiești, să te faci ca un mort. Să nu iei în seamă nici nedreptatea oamenilor, nici lauda lor, întocmai ca morții; și vei putea să te mântuiești.”
Sfântul Macarie Egipteanul, Cele cincizeci de omilii duhovnicești, omilia I, 12, în Părinți și Scriitori Bisericești (1992), vol. 34, p. 93
„Vai de sufletul care rămâne la (cele oferite) de propria-i fire, care se încrede doar în faptele sale și nu se împărtășește de duhul cel dumnezeiesc, pentru că nu se învrednicește (a dobândi) viața cea veșnică a Dumnezeirii, și moare. Că după cum atunci când cineva este bolnav trupul nu poate să primească hrană, iar prietenii, rudele și toți cei dragi lui sunt cuprinși de deznădejde și plâng; tot așa deplânge Dumnezeu și Sfinții Îngeri pe acele suflete care nu sunt hrănite, cu hrana cea cerească a Duhului și nu trăiesc întru nestricăciune. Repet: Cele ce spun nu sunt simple cuvinte, ci (se referă la) realități ale vieții spirituale, la lucruri adevărate, care țin de suflet.
Deci, dacă te-ai făcut tron al lui Dumnezeu, dacă te conduce Stăpânul Cel ceresc, dacă sufletul tău a devenit în întregime ochi duhovnicesc și lumină, dacă te-ai hrănit cu acea hrană a Duhului, dacă ai fost adăpat din apa cea vie, dacă ai îmbrăcat hainele luminii celei de negrăit, dacă omul tău cel dinlăuntru le-a dobândit pe toate acestea din belșug, iată ai dobândit încă de acum viața cea veșnică; iată că de acum sufletul tău se odihnește împreună cu Domnul.”
Sursa: http://ziarullumina.ro.
