Schimbarea la Față a Domnului
„În vremea aceea a luat Iisus cu Sine pe Petru și pe Iacov și pe Ioan, fratele lui, și i-a dus într-un munte înalt, de o parte. Și S-a schimbat la față înaintea lor și a strălucit fața Lui ca soarele, iar veșmintele Lui s-au făcut albe ca lumina. Și iată, Moise și Ilie s-au arătat lor, vorbind cu Dânsul. Și, răspunzând, Petru a zis lui Iisus: Doamne, bine este să fim noi aici; dacă voiești, vom face aici trei colibe: Ție una, și lui Moise una și lui Ilie una. Dar, pe când el vorbea, un nor luminos i-a umbrit și, iată, glas din nor zicând: Acesta este Fiul Meu Cel iubit, întru Care am binevoit; de Acesta să ascultați! Și auzind, ucenicii au căzut cu fața la pământ și s-au spăimântat foarte tare. Dar Iisus S-a apropiat de ei și, atingându-i, le-a zis: Sculați-vă și nu vă temeți! Și, ridicându-și ochii lor, nu au văzut pe nimeni decât numai pe Iisus singur. Și pe când se coborau din munte, Iisus le-a poruncit, zicând: Nimănui să nu spuneți ceea ce ați văzut, până când Fiul Omului va învia din morți.”
Iisus Hristos – Cuvântul lui Dumnezeu
Sfântul Atanasie cel Mare, Cuvânt împotriva elinilor, XLVI, în Părinți și Scriitori Bisericești (1987), vol. 15, pp. 83-84
„Prin Cuvântul Domnului cerurile s-au întărit și prin Duhul Lui, toată puterea lor (Psalmi 32, 6). De fapt Scriptura spune că toate s-au făcut în El și prin El. Despre aceasta ne încredințează zicând: El a zis și s-au făcut; El a poruncit și s-au zidit (Psalmi 32, 9). Tot despre aceasta ne asigură și marele Moise la începutul cărții despre facerea lumii, zicând: Și a zis Dumnezeu: Să facem pe om după chipul și asemănarea Noastră (Facerea 1, 26). Iar despre facerea cerului și a pământului și a tuturor, Tatăl a zis către Fiul: Să se facă cerul și să-și adune apele, să se arate uscatul; și pământul să scoată iarbă și toată vietatea (Facerea 1, 6, 9, 12, 20). Din aceste cuvinte ar putea cineva să mustre pe iudei ca neînțelegând cu adevărat Scriptura. Căci ar putea întreba: Cu cine vorbea Dumnezeu ca să dea poruncă? Dacă poruncea și vorbea celor ce se creau de către El, vorbirea ar fi fost de prisos. Căci acelea încă nu erau, ci urmau să fie. Dar nimeni nu vorbește celui ce încă nu este, nici nu poruncește și spune să se facă celui ce încă nu a fost făcut. Iar dacă Dumnezeu poruncea celor ce vor fi, trebuia să zică: Fă-te, cerule, și fă-te, pământule, și ieși, verdeață; și fă-te, omule! Dar El n-a făcut aceasta, ci a poruncit, zicând: Să facem om; și să scoată verdeața. Din acestea se vede că Dumnezeu a vorbit despre acestea cuiva apropiat. Deci e necesar să înțelegem prin aceasta pe cineva, căruia vorbindu-i s-au făcut toate. Dar cine ar fi Acesta, dacă nu Cuvântul Lui? Căci cui ar putea spune cineva că vorbește Dumnezeu, dacă nu Cuvântului Său? Sau Cine era împreună cu El când făcea toată ființa creată, dacă nu Înțelepciunea Lui, care zice: Când făcea cerul și pământul, eram împreună cu El (Pilde 8, 27). Iar în numele de cer și pământ se cuprind toate cele făcute în cer și pe pământ.”
Sursa: http://ziarullumina.ro
