Întrebarea lui Petru
„Zis-a Domnul către Ucenicii Săi: Adevărat grăiesc vouă: Oricâte veți lega pe pământ vor fi legate și în cer, și oricâte veți dezlega pe pământ vor fi dezlegate și în cer. Iarăși grăiesc vouă că, dacă doi dintre voi se vor învoi pe pământ în privința unui lucru pe care îl vor cere, se va da lor de către Tatăl Meu, Care este în Ceruri. Că unde sunt doi sau trei adunați în numele Meu, acolo sunt și Eu în mijlocul lor. Atunci Petru, apropiindu-se de El, I-a zis: Doamne, de câte ori va greși față de mine fratele meu și-i voi ierta lui? Oare până de șapte ori? Iisus i-a răspuns: Nu zic ție până de șapte ori, ci până de șaptezeci de ori câte șapte. Iar după ce Iisus a sfârșit cuvintele acestea, a plecat din Galileea și a venit în hotarele Iudeei, dincolo de Iordan. Și au mers după El mulțimi multe și i-a vindecat pe ei acolo. Atunci I s-au adus copii, ca să-Și pună mâinile peste ei și să Se roage; iar Ucenicii îi certau. Dar Iisus a zis: Lăsați copiii și nu-i opriți să vină la Mine, că a unora ca aceștia este Împărăția Cerurilor. Și, punându-Și mâinile peste ei, S-a dus de acolo.”
Pocăința cu lacrimi
Sfântul Simeon Noul Teolog, Cateheze, Scrieri II, Cateheza 2, Spre Hristos pe calea Fericirilor, în Filocalica, Ed. Deisis, pp. 34-35
„Fiindcă o minune negrăită e faptul că lacrimile care curg din ochii sensibili spală în chip spiritual (inteligibil) sufletul de noroiul păcatelor și, căzând la pământ, ard și robesc pe demoni, și fac sufletul liber de legăturile nevăzute ale păcatului. O, lacrimi, care țâșniți din luminarea dumnezeiască, care deschideți însuși cerul și-mi aduceți mângâiere dumnezeiască! Fiindcă din plăcerea și dorul meu voi grăi iarăși și de multe ori acestea. Unde e mulțime de lacrimi, fraților, dimpreună cu o cunoștință (meta gnoseos) adevărată, acolo e și strălucirea luminii dumnezeiești; iar unde e strălucirea luminii, acolo e și dăruirea tuturor bunătăților și pecetea Duhului Sfânt sădită în inimă, de unde vin și toate roadele vieții; de aici se aduc ca roadă lui Dumnezeu blândețea, pacea, milostenia, compătimirea, bunătatea, îndurarea, credința, înfrânarea (Galateni 5, 22-23), de aici iubirea de vrăjmași și rugăciunea pentru ei (Matei 5, 44), bucuria în ispite, lauda în necazuri (Romani 5, 3), faptul de a socoti ale noastre proprii căderile celorlalți și de a plânge pentru ele, și faptul de a ne da cu râvnă sufletul spre moarte pentru frați (I Ioan 3, 16). Prin urmare, să vedem, fraților, și să ne cercetăm riguros pe noi înșine și să aflăm despre sufletele noastre, dacă e în noi această pecete. Să recunoaștem din semnele zise dacă e în noi Hristos. Ascultați, rugu-vă, creștini frați și frați creștini, treziți-vă și priviți dacă a strălucit lumina în inimile voastre (II Petru 1, 19), dacă ați văzut lumina cea mare (Isaia 9, 2) a cunoștinței (epignosis), dacă v-a cercetat pe voi din înălțime răsăritul arătându-se nouă, celor ce ședem în întuneric și în umbra morții (Isaia 9, 2), și, dacă da, atunci să înălțăm necontenit slavă cu mulțumire Stăpânului Celui bun Care ne-a dăruit aceasta”.
Sursa: http://ziarullumina.ro
