Puterea de a lega și dezlega
„Zis-a Domnul către Ucenicii Săi: Adevărat grăiesc vouă: Oricâte veți lega pe pământ vor fi legate și în cer, și oricâte veți dezlega pe pământ vor fi dezlegate și în cer. Iarăși grăiesc vouă că, dacă doi dintre voi se vor învoi pe pământ în privința unui lucru pe care îl vor cere, se va da lor de către Tatăl Meu, Care este în ceruri. Că unde sunt doi sau trei adunați în numele Meu, acolo sunt și Eu în mijlocul lor. Atunci Petru, apropiindu-se de El, I-a zis: Doamne, de câte ori va greși față de mine fratele meu și-i voi ierta lui? Oare până de șapte ori? Iisus i-a răspuns: Nu zic ție până de șapte ori, ci până de șaptezeci de ori câte șapte. Iar după ce Iisus a sfârșit cuvintele acestea, a plecat din Galileea și a venit în hotarele Iudeei, dincolo de Iordan. Și au mers după El mulțimi multe și i-a vindecat pe ei acolo. Atunci I s-au adus copii, ca să-Și pună mâinile peste ei și să Se roage; iar Ucenicii îi certau. Dar Iisus a zis: Lăsați copiii și nu-i opriți să vină la Mine, că a unora ca aceștia este Împărăția Cerurilor. Și, punându-Și mâinile peste ei, S-a dus de acolo.”
Dumnezeu așteaptă întoarcerea păcătoșilor
Sfântul Vasilie cel Mare, Epistole, epistola 46, VI, în Părinți și Scriitori Bisericești (2010), vol. 3, pp. 117-118
„Câtă vreme e posibil să ne ridicăm din căderea noastră și să nu ne pierdem orice nădejde pentru noi din clipa în care știm cum să ne ferim de răutăți. Iisus Hristos a venit în lume tocmai ca să-i mântuiască pe cei păcătoși. (…) Moartea și-a înghițit prada, pentru că ea a fost cea mai tare, dar, să știi bine, Dumnezeu a șters toate lacrimile de pe fața tuturor celor ce se pocăiesc. Domnul este credincios întru toate cuvintele Sale. El nu minte atunci când zice: De vor fi păcatele voastre cum e cârmâzul, ca zăpada le voi albi, și de vor fi ca purpura, ca lâna albă le voi face (Isaia 1, 18). Marele Doctor al sufletelor e gata să vindece și răul tău. Cuvintele sunt rostite de însăși gura Lui, izvor de dulceață și de mântuire, atunci când a zis: Nu cei sănătoși au nevoie de doctor, ci cei bolnavi, că n-am venit să chem pe cei drepți, ci pe cei păcătoși la pocăință (Matei 9, 12-13). Mântuitorul vrea să te curățească de rana ta cea dureroasă și să arate lumina după întuneric. Păstorul Cel Bun te caută, după ce a lăsat oile care nu se rătăciseră. Dacă tu te redai pe tine ție-ți, El nu va mai sta la îndoială și acest Iubitor al oamenilor nu Se va da înapoi de a te lua pe umerii Lui, fericit că a găsit oaia cea pierdută. Tatăl stă și așteaptă întoarcerea ta din rătăcire. Vino numai, iar, pe când încă vei fi departe, El va alerga și se va arunca pe grumajii tăi și, cu o strângere prietenească, va îmbrățișa ceea ce căința curățise deja! El va îmbrăca în haina dintâi un suflet care s-a dezbrăcat de omul cel vechi și de faptele lui, va pune un inel în mâinile care s-au spălat de sângele morții și va încălța picioarele care s-au întors acum de pe calea cea rea de dragul chemării la Evanghelia păcii.”
Eusebiu de Cezareea, Istoria bisericească, Cartea a Șasea, XLIV, 1-6, în Părinți și Scriitori Bisericești (1987), vol. 13, pp. 268-269
„Scriind aceluiași Fabiu, Episcopul Antiohiei, care înclina întrucâtva și el însuși spre schismă, Dionisie al Alexandriei (…) ne istorisește, între alte fapte, și una cu totul minunată, care nu poate lipsi din cartea noastră și care este următoarea: «Îți dau numai acest singur exemplu care a ajuns până la noi. Trăia la noi un bărbat oarecare, cu numele Serapion, un moșneag credincios, care dusese mulți ani o viață fără cusur, dar care a căzut în ispită în cursul persecuției recente. Pentru aceasta s-a rugat și a plâns adeseori, dar nimeni nu i-a dat nicio atenție, întrucât el adusese jertfă zeilor păgâni. Căzând în boală, Serapion a petrecut trei zile fără să poată grăi ceva ori să-și revină. Abia în cea de a patra zi a început să se simtă mai bine, de aceea a chemat la sine pe fiul surorii sale și l-a întrebat: Până când mă țineți tot aici, nepoate? Te rog, grăbiți-vă și dezlegați-mă cât mai repede. Cheamă pe careva dintre preoți. Și spunând vorbele acestea, din nou i-a stat graiul. Copilul a alergat repede după preot. Era noapte și preotul era bolnav, încât n-a putut veni. Întrucât însă rânduise să se dea muribundului dezlegarea dacă va fi cerut-o înainte, pentru ca astfel să moară în nădejde, preotul a încredințat copilului o bucățică din Sfânta Împărtășanie, cu îndrumarea să i-o înmoaie în apă și să i-o vâre în gură bătrânului. Copilul a sosit acasă aducând cu sine Cuminecătura. Încă înainte de a intra în casă Serapion s-a trezit din nou și a zis: Ai venit numai tu, fiule; se vede că preotul n-a putut veni. Fă repede ceea ce ți-a spus să faci și pregătește-mă de drum. Copilul a înmuiat în apă Euharistia și apoi o puse în gura moșneagului. Acesta abia a reușit s-o înghită și și-a dat sufletul. Oare nu reiese de aici cu claritate că Dumnezeu l-a ținut în viață până ce-și primește dezlegarea, iar după ștergerea păcatelor, pentru multele lui fapte bune poate fi din nou recunoscut (ca creștin – n. pr. Teodor Bodogae)?».”
Sursa: http://ziarullumina.ro
